Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Top AFI 100
Loc 024 – E.T. – The extra-terrestrial
Steven Spielberg se bagă din nou în acest Top AFI 100 cu al patrulea său film după Saving private Ryan, Raiders of the lost ark și Jaws. Și nu este ultimul, va urma și Schindler`s list și mai sus în top.
De data asta o dă pe SF copilăresc cu E.T., un film lejer despre un mormoloc supradimensionat care vine pe Terra cu alți confrați să consume niște iarbă (nu din aia la care vă gândiți). Numai că al nostru E.T. are frigărui sub talpă, îi arde de plimbat, o ia hai hui prin pădure, niște pământeni gălăgioși își fac apariția impromptu și intrusul este lăsat de izbeliște, ăilalți cărăbănindu-se la loc comanda, cu gândul că poate ăla mic s-o descurca și singur pe planeta asta plină de specimene de o inteligență inferioară.
Mogâldeața se pripășește în curtea unei familii formată din mamă, că tatăl este lipsă la apel, și trei copii, Elliott (cap de listă la năzbâtii), Michael (adolescentul hormonal) și Gertie (mezina familiei, Drew Barrymore la primul ei rol important).
E.T. se atașează de E(lliot)T și filmul se concentrează pe relația dintre cele două ființe interplanetare care par că se înțeleg tot mai bine pe măsura trecerii timpului.
Bineînțeles că prezența lui E.T. nu trece neobservată și guvernul american se prezintă la datorie, vânându-l pe intrusul fără viză.
După cum începe filmul, cu o coloană sonoră semnată de legendarul John Williams, ai impresia că pornește cel mai terifiant film horror, pentru că sunetele te bagă direct în hipotermie sangvină.
Dar nici că puteam să mă înșel mai rău, E.T. este o aventură magică destinată aproape în totalitate celor mici. Deși adulții vor găsi și ei multe mesaje profunde pe care nu ar strică să le bage în tărtăcuță.
Spune o poveste de prietenie pe cât de ciudată și neconformistă, băiat uman și ființă extraterestră, pe atât de puternică și indestructibilă, o prietenie din care cu siguranță noi, privitorii, avem multe de învățat. Nu vreau să dau prea mult din film, chiar dacă este de-un leat cu mine, însă menționez că această legătură dintre cei doi este atât de strânsă încât poate duce la consecințe nefaste.
Personajele umane ce încă nu au drept de vot sunt cu lipici instantaneu, te atașezi imediat de ele, mai ales de Elliott și Gertie dar, în același timp, simți și suferința adultului (mama) care trece prin momente grele și, sincer, nu-s complet lămurit dacă tatăl este chiar în Mexic sau este doar o metaforă pentru ceva mai sumbru.
Urmărindu-l acum, ca adult cu fire albe de păr în cap, E.T. nu a mai reprezentat ceva ieșit din comun, în film nu se întâmplă prea multe lucruri care să mai impresioneze un suflet cătrănit, dar mintea copilului din mine și-a adus aminte de momentele de magie generate de film când l-am urmărit pentru prima oară, acum hăt timp în urmă.
Toată lumea cunoaște replica „ET phone home” sau zborul cu bicicleta cu Luna pe fundal, simboluri ale cinematografiei rămase în istorie, dar filmul a îmbătrânit destul de urât tehnic.
Nu mă iau la trântă cu modul în care bâzdâgania străină, ce acum nu și-ar găsi loc nici într-un serial pentru copii făcut pe bani puțini, o pun pe seama impedimentelor tehnice, dar E.T. arată urât de tot, nu dă senzația de ceva real, se vede că e o păpușă gumată / cauciucată cu mișcări robotice, nenaturale. Plus că și designul mi se pare unul nefericit, ce își avea locul în filme de groază, pentru că pufoșenia asta este a dracului de pocită, când o vezi îți vine să faci orice, numai să o îmbrățișezi nu.
Nici anatomia nu este una realistă, mișcările extraterestrului nu sunt în concordanță cu modul în care este construit.
Însă dincolo de aceste aspecte neglijabile, pe care nu i le imput, E.T. dă cu blue screen cu alte erori tehnice care puteau fi ușor reparate, cum ar fi prezența umbrei unei persoane pe un perete care era imposibilă din cauza poziției persoanei respective, în același cadru persoana citește o poveste și vedeam doar umbra a cărei gură nu se mișcă, deși cuvintele curg în neștire, plus de asta, se observă clar dublurile actorilor copii în momentele mai periculoase, în special dublura lui Elliott este de 2 ori mai mare ca el și este evident acest lucru. Și filmul este doldora de astfel de nesincronizări.
Era să uit, totuși sunt prea multe referințe către Star Wars, înțeleg că era în vogă atunci, dar ce este mult strică.
Eh, trebuia să mi le descarc din sistem, asta nu înseamnă că E.T. mi-a displăcut. Nicidecum, este un film perfect pentru cei mici care vor învăța să prețuiască prietenia adevărată, dar și faptul că, de cele mai multe ori, aparențele înșală.
Prezența lui E.T. este un tertip hiperbolic pentru a demonstra că dincolo de diferențele imense dintre noi prietenia reală trece cu vederea aspectele superficiale și ia în seamă doar ceea ce contează, sufletul omului, prietenia nu vede starea materială, vede starea spirituală pentru că un prieten adevărat este o floare rară de care trebuie să ai grijă să nu se ofilească.
E.T. este un film de-o drăgălășenie inocentă și, chit că este departe de a fi perfect, rămâne un film de căpătâi care a cimentat statutul de legendă al lui Steven Spielberg. Recunosc că eu nu am rămas înmărmurit, nici nu am stors vreo lacrimă, deși poate unele scene o cereau, nu văd filmul ca pe-o capodoperă măiastră de ar merita acest loc atât de sus, dar dacă eram întrebat acum poate 25 de ani probabil că alta era impresia mea despre film.
Își merită Oscarurile pentru sunet (încă eficient și acum) și efecte speciale (cam meh în contemporaneitate) și, ca un amănunt interesant, este primul film produs de Kathleen Turner, cea hulită acum pentru filmele Star Wars recente.
De plecare, că-mi sună telefonul, E.T. este un film fermecător pentru cei mici, dar cu destul de multe erori tehnice și logice, însă nu sunt un monstru lipsit de inimă încât să nu fiu pătruns de semnificația simbolică a relației de prietenie dintre cele două personaje, așa că îi dau un 9.
(4,5 / 5)
Trailer:
