El cuerpo, pe românește corpul sau cadavrul, un film spaniol mai vechiuț.
E un thriller care nu stă prea mult la discuții, intră în brânză încă de la început, cu un paznic care aleargă bezmetic ca și când l-ar fi văzut pe dracu și tot aleargă până nimerește în mijlocul unui drum și o maşină îl face pilaf, aruncându-l într-o comă profundă.
Intră în scenă detectivul Jaime care se pune pe treabă, inițial cam sictirit că i s-a pus în cârcă un asemenea caz banal. Dar în scurt timp află că acest caz e orice, numai banal nu. Paznicul lucra la o morgă și în noaptea respectivă un cadavru dispare.
Și bum, deja te ia cu fiori pe șira spinării, ce l-a speriat atât de tare pe paznic încât să nu mai fie atent la ce e în jurul său? Oare cadavrul care nu era mort? Sau altceva?
Aflăm rapid și cine era mortul, în cazul nostru, moarta, o tipă pe nume Mayka, una bucată milionară, o afaceristă de succes care a crăpat din cauza unui infarct.
Natural sau forţat?
Misterul nu ține mult, nici gând ca ăsta să fie spoiler, ni se servește direct în mufă complotul pus la cale de soțul ei, nenea Alex, împreună cu amanta Carla, complot menit să îi scape de acest obstacol, și anume Mayka, pentru că un divorț ar fi însemnat ca Alex să rămână în curul gol, așa, cu nevasta moartă, ar fi rămas cu toată averea.
Un pic de otravă care nu lasă urme picurată în vinul nevestei și peste 8 ore, poc, pică moartă din cauza inimii.
Ehe, de ar fi fost atât de simplu filmul s-ar fi terminat după 10 minute.
Detectivul nu e picat din lună, deși e cam răvășit că și el are niscai dramă familială de înfruntat dar îl miroase rapid pe soțior că umble cu măgării.
Dar de aici încolo povestea începe să se complice și te aruncă de colo până colo de nu mai știi cum te cheamă.
Deși afli încă de la început că Alex e cel care i-a făcut sau a vrut să îi facă de petrecanie nevestei, totuși, ce dracului s-a întâmplat cu cadavrul soției?
A dat rateu Alex și nevasta nu a murit ci doar a intrat într-o stare de catalepsie, așa cum ni se explică de către medicul legist? Și-a revenit și a dispărut ca măgaru-n ceață fără să ceară ajutor? A dat amnezia în ea și nu mai știe cine e și umblă hai hui prin lume fără să știe că are un imperiu la picioare?
O fi murit de-a binelea și altcineva a intrat pe fir și l-a mirosit pe soț și acum doar vrea să se răzbune pe el? A dat cumva vreun muritor de foame peste planul lui Alex și vrea să îl șantajeze pentru a trăi pe picior mare?
S-o fi prins din timp nevasta că Alex își plantează sămânța în alt solar și a aflat de planul lui și acum doar își bate joc de el, știindu-l slab de inimă și vrea să îi facă de petrecanie în același fel în care a vrut el? Avem cumva parte de o poveste de răzbunare clasică din partea soției pentru infidelitatea soțului?
Alex și-a dat seama că poate totuși otrava ar putea fi detectată și l-ar fi incriminat și astfel a șutit el cadavrul fără de care autopsia nu putea fi făcută? Și-a dat seama că poate planul nu e atât de strălucit și poate fi prins?
Sau și mai și, totul a mers strună și acum avem de-a face cu fantoma nevestei care nu are altă treabă decât să bântuie morga?
Filmul lasă indicii de toate felurile care te aruncă de la o pistă la alta, nu mai știi ce să crezi, apar tot felul de dovezi în locuri total nepotrivite, cineva le plantează, dar cine? Aflăm informații pe care doar soția le putea ști, apar alte dovezi pe care nici măcar ea nu avea de unde să le scoată atât timp cât era în viață, se preling umbre pe pereți, ușile se trântesc singure din neant, luminile fâlfâie chiar în momentul potrivit de a băga groaza-n personaje, lifturile se blochează la tot pasul fără vreo defecțiune vizibilă, camerele de supraveghere crapă și ele fix atunci când nu trebuie.
Din 5 în 5 minute filmul te face să îți schimbi părerea și să treci de la o ipoteză la alta, toate par plauzibile dar greșite în același timp.
Iar finalul pur și simplu te lasă cu gura căscată, e magnific, toate se leagă și rămâi înmărmurit, cel puțin ăsta a fost cazul la mine, nu mi-a venit să cred deznodământul tocmai când eram absolut convins că i-am dat de cap misterului.
Hai că am reușit să expun povestea pe scurt a filmului fără să divulg prea multe elemente care să strice plăcerea de a descoperi singuri care-i toată tărăşenia.
Fiind vorba de un film spaniol evident că habar nu am de actori, de regizori, de scenariști și așa mai departe dar aduce mult cu Gone girl, mă rog, invers, Gone girl aduce cu El cuerpo, film lansat la 6 luni după apariția cărții care a stat la baza lui Gone girl, deci e vorba doar de o coincidență.
Și aici stai pe muchie de cuțit, stai și te tot întrebi, oare soțul a făcut-o, mă refer la furtul cadavrului sau soția e cea nenorocită care a pus totul la cale? Sau avem parte de fenomene paranormale?
Nu știi dacă urmărești un thriller psihologic sau un film cu fantome, atât de bine sunt îmbinate elementele. Când îți pune mintea la contribuție cu diverse indicii, când îți zdruncină inima cu fel și fel de sperieturi bine plasate.
Și când zic că aduce mult a Gone girl nu bat câmpii, avem parte de flashback-uri care ne arată o nevastă scorpie, obișnuită să aibă tot, există și o secvență cu ea în cadă, deja am impresia că ăștia de au făcut Gone girl nu-s străini de filmul ăsta pentru că și aici avem parte de-o nevastă tot blondă și un pic dusă care pozează într-o femeie drăgăstoasă dar care e dusă cu capul, până și la propria nuntă a avut o ieșire de tot râsul, de unde și puternica posibilitate ca ea să fie în spatele întregului circ.
Desigur povestea pictată la final nu prea se pupă cu indiciile plasate pe parcurs, dar sunt chestii minore cărora nici nu le dai importanță, scenariul e foarte bine gândit, sau dacă există mai multe erori, creierul nu a putut să le identifice fiindcă era ocupat cu alte chestii, cum ar fi identificarea făptașului.
Filmul nu colcăie de acţiune, ba dimpotrivă, nu prea avem parte de urmăriri spectaculoase, împuşcături în stânga şi în dreapta, explozii din 3 în 3 secunde, în schimb povestea e cea care te captivează, care te ţine lipit de ecran şi nici să clipeşti nu vrei ca nu cumva să pierzi vreun indiciu important.
O surpriză extrem de plăcută, încă o dovadă că există viață, ba chiar sănătoasă, în cinematografie și prin alte părți, dacă obositul de Hollywood e cam în comă de ceva vreme.
Cu plăcere dau acestui film nota 9, da, știu, o altă notă mare care pentru unii poate părea nejustificată, dar fiecare părere e subiectivă.
Trailer