Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Bătrânul Netflix iese din nou la înainte cu Eli, un film thriller cu accente horror despre un puțulică pe nume Eli ce suferă de-o boală autoimună care i-ar aduce un crunt sfârșit dacă s-ar deda la lucruri simple cum ar fi ieșitul p-afară.
Așa că băiatul stă într-o bulă ce-mi aduce aminte de episodul din Seinfield cu subiect asemănător (moops, moops, moops) și așteaptă cu nerăbdare un leac pentru boala sa.
Rugăciunile părinților sunt ascultate sub forma doctorului Horn care, cu prețul întregii avuții a familiei, le promite oamenilor disperați că îl va vindeca de boala asta nenorocită.
Neavând alternativă, familia se mută în căsoaia sterilă a doctorului unde Eli pornește o serie de tratamente pentru distrugerea bolii.
Și odată cu tratamentul încep și halucinațiile pentru că respectiva locație, una veche și sinistră, pare a avea și alți locuitori ce ies la iveală doar pe înserat și doar cu Eli prin preajmă.
Hm, ce să fie? Să fie casa cu adevărat bântuită sau este doar imaginația unui copil bolnav care are reacții adverse la tratament?
Filmul nu se îngrămădește să ne scoată prea repede din întuneric așa că nu ne rămâne decât să ne imaginăm fel și fel de scenarii cu privire la adevărul din spatele poveștii.
La suprafață, Eli (filmul) nu este cine știe ce grozăvie, încearcă să ne sperie cu aceleași tactici prăfuite și banale devenite deja piese de muzeu.
Vreți să vă mai plictisesc scriind de ușile cu o minte proprie? Sau de perdelele pe care le apucă un chef monstruos de dans în mijloc de noapte? De jumpscares-urile mai ieftine ca sucul la plic, al căror miros rânced îl simți de la o poștă? De aparițiile cică subite și menite să ne bage mâța pe crac, dar pe care le ghicești înainte să se gândească scenaristul la ele? De exploziile de sunet ce acompaniază o scenă de udat chiloții?
Eli le are pe toate, plus încă vreo câteva în plus. Nu încearcă nici măcar să mimeze un simulacru de sperietură autentică, totul se bazează pe bubuieli și eternele clișee de care nici sugarii nu se mai îngrozesc.
Plus că filmul este și îngrozitor de prost editat, cu erori de continuitate și greșeli de logică de mă umfla râsul pe stomacul gol. Nu prea sunt spoilere astea, că-s chestii banale, fără legătură cu povestea dar aruncă unul cu o sticlă de bere în geamul mașinii, berea se împrăștie peste tot, ca după 2 secunde, la schimbarea cadrului, geamul respectiv devine curat ca lacrima. Ajunși la casa doctorului, acolo familia este decontaminată prin niște jeturi puternice de aer, se schimbă cadrul, iese mama din camera respectivă neavând nici măcar un fir de păr deranjat.
Să nu mai zic de aberația maximă, cică este sterilă căsoaia șubredă, deși este praf peste tot iar urme de mizerie domnesc acolo.
Și sunt multe chestii din astea, poate banale pentru unii, dar care mă terorizează psihic mai rău decât o echipă de demoni galactici.
De actori nu am auzit până acum în afară de Lili Taylor (doctor Horn) și de Sadie Sink (ce joacă un personaj secundar și vă scutesc de efortul de a vă da seama de unde o știți, este Max din Stranger things). Să-mi spuneți dacă nu cumva tatăl aduce așa, a un Walter White second hand.
Până acum nimic remarcabil despre Eli, care este un film nememorabil în mare parte, dar care este salvat de finalul, zic eu, de excepție, pentru că niciun scenariu din cele creionate de mine nu s-a adeverit, eram departe, dar departe de tot, de ceea ce se întâmpla cu adevărat în film.
Deși dacă mă gândesc mai bine acum, erau niscai semne subtile cu privire la sfârșit.
Și o las aici, nu intru mai mult în amănunte.
Eli este orice poveste cu fantome care torturează psihic ființele care încă mai respiră, cu sperieturi absolut banale și ineficiente pentru cine a mai văzut 2-3 astfel de filme la viața lor, dar care este salvat de final.
Eram pregătit să dau cu el de pământ până spre ultimele 10 minute, dar m-a întors subit din drum, așa că îi plantez chiar o notă măricică, la care nu m-aș fi gândit pe la jumătatea filmului, adică 7.
(3,5 / 5)
Trailer:
