Enemy of the state

Enemy of the state este un thriller lansat în anul 1998, regizat de Tony Scott cu Will Smith (Bad boys for life, Independence day) în rol principal. Starul, în mare vogă pe atunci, interpretează un avocat pe numele său Robert Dean care, fără voia lui, devine pionul principal al unei imense mușamalizări a unei crime politice la cel mai înalt nivel.

În timp ce se fâstâcea să cumpere niște izmene sexe din alea cu șnur băgăreț pentru nevastă-sa, Robert se întâlnește din întâmplare cu un fost amic de liceu care îi strecoară un pachet nenorocit ce va deveni sursa tuturor problemelor avocatului nostru drag.

Așa că pe urmele lui Robert se pornește ditamai agenția guvernamentală pentru a recupera acel pachet valoros de soarta căruia depinde chiar siguranța națiunii, iar Robert, confuz ca `tozoidu-n rect că nu recunoaște drumul, își ia picioarele la spinare și începe să alerge de nebun pentru a-și salva viața și a încerca să-și dea seama de ce este urmărit cu atâta înfrigurare de parcă ar fi un magazin umblător de reduceri la tigăi.

Mafie șucărită, mercenari iritabili, agenți secreți, toți îl caută pe Robert pentru a-i ajusta un pic jugulara într-un thriller neobosit bazat în special pe tehnologie.

Enemy of the state este un film care a îmbătrânit groaznic în ceea ce privește partea tehnică, dar este o producție teribil de înspăimântătoare prin relevanța pe care o are și acum, mai ales acum.

Dacă erați paranoici că fiecare mișcare vă este urmărită și că sunteți pe cale să fiți cipați să știe Bill Gates la ce ore vă duceți la budă, stați liniștiți, paranoia este inutilă, cei interesați deja știu toate astea, nu este cazul să mai dea bani de pomană pe cipuri să le implanteze în vaccinuri sau în cărți de identitate.

Practic Enemy of the state își construiește întreaga premisa în jurul violării intimității personale de către guvern în numele menținerii securității naționale pentru că, nu-i așa, fiecare dintre noi are în beci un atelier folosit pentru construcție de bombe sau inventat gaze toxice și prafuri biochimice numai bune de folosit ca arme de distrugere în masă.

Filmul prezintă o realitate descumpănitoare pentru poporul de rând care nu mai are deloc intimitate. Ce erai pe atunci urmărit, dar acum deja nu mai ai nicio șansă de scăpare. Enemy of the state poate că se folosește de camere de supraveghere cu rezoluție de lighean, de GPS-uri antice și dispozitive de urmărire cât o tenie de mari, deci o tehnică de mult învechită, dar mesajul rămâne peren, cine își închipuie că inviolabilitatea intimității mai este un drept, se înșală amarnic.

Acum singuri ne dotăm cu dispozitive de urmărire de ultimă generație, guvernele nici nu se mai obosesc să planteze microfoane și camere de filmat, le avem de bună voie în permanență asupra noastră.

Trecând peste această idee morbidă că dacă vreun pervers guvernamental are vreun fetiș ciudat, atunci ar putea să-ți numere picăturile de pipi, Enemy of the state oferă și o doză excelentă de acțiune distractivă bazată în primul rând pe fugă, Tom Cruise ar fi gelos pe cât de mult aleargă Will Smith în acest film. După declanșarea premisei filmul nu ia deloc pauză și mi ți-l fugărește pe Robert de nu-i adevărat. Norocul lui este că nu-i vreun gușter nătăfleț și îi merge mintea brici, nefiind deloc ușor de prins.

Nu lipsesc, bineînțeles, nici twist-urile, că altfel n-ar avea farmec filmul și le uitasem, atât de mult a trecut de când am văzut prima oară Enemy of the state, așa că m-au deflorat din nou răsturnările de situație.

La suprafață pare un thriller care te menține mereu în priză, dar în profunzime este un atac frontal asupra maniei guvernului de a-și urmări cetățenii în orice fac, practic bătându-și joc de Constituția care garantează anumite drepturi inviolabile dar care sunt făcute poștă mai ceva ca o lucrătoare în domeniul botanismului într-o zi de Black Friday cu muite reduceri.

Deși aberează în anumite secvențe în care tehnica este prea SF pentru acea vreme, cum ar fi existența într-un simplu magazin a unor camere de supraveghere 360 (haida-de) sau camere plasate în tavan dar care dau imagini ca și cum te-ar filma la nivelul ochilor, Enemy of the state este un thriller foarte bine realizat, alert, contemporan, care te pleoștește ireversibil pentru că tu, ca individ, nu mai exiști, iar actorii sunt brici. Will Smith (Aladdin, Bright) are carisma lui naturală care te farmecă oricând, iar distribuția este una de top, pe lângă el mai apar Gene Hackman (Unforgiven, The french connection), Jon Voight (Pearl Harbor, Midnight cowboy), Gabriel Byrne  (End of days, Hereditary) sau Jack Black (King Kong, Jumanji: Welcome to the jungle).

Filmul are aproape de toate, scenariu beton, poveste terifiantă prin care prezice la zecimală un viitor lipsit de intimitate, actori bombă, un pic de umor, ceva scene sexy, acțiune cât cuprinde tradusă prin urmăriri incitante, dar și ceva bubuieli dărâmătoare de clădiri, plus întortocheli de amețit creierul.

Putea fi un pic mai dramatic, dar chiar și așa, Enemy of the state este brici, merită să-i plantez 9 dispozitive de urmărire.

4.5 out of 5 stars (4,5 / 5)

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Midnight

PRI 036 – Midnight Am așteptat după subtitrarea lui Midnight de cred că eram în …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *