Epouse-moi mon pote

admin 12/12/2017 Comedie Leave a comment 2,778 Views

Epouse-moi mon pote sau, cum a fost tradus la noi, Te-nsori cu mine bro, este, nici mai mult, nici mai puțin, de a șasea colaborare dintre Philippe Lacheau și Tarek Boudali în diferite forme, actori, scenariști sau regizori.

După cum v-ați dat seama din titlu, nu este greu de imaginat care este povestea din spatele acestui film.

Tarek Boudali este Yassine, un imigrant pripășit prin Franța care visează să devină arhitect, dar o noapte de dezmăț îi strică toate planurile și este amenințat cu deportarea.

După câteva încercări eșuate de a se căsători pentru a obține viza, Yassine, neavând banii sau disponibilitatea de a performa muncile herculiene care i se cer pentru căsătorie, apelează la bunul său prieten, Fred, pentru a-l ajuta.

Și uite așa cei doi se căsătoresc, spre bucuria lui Yassine, care nu vrea deloc să-și dezamăgească familia căreia i-a fabricat o poveste despre cariera lui de succes de arhitect din Franța și spre disperarea Lisei, iubita lui Fred, care și ea vrea să se mărite cu Fred și simte că acest tertip este doar un pretext pentru Fred de a amâna căsătoria și maturizarea lui.

Dar acest mariaj nu este văzut cu ochi buni de inspectorul Dussart care-și pune în cap să demonstreze că personajele noastre principale s-au căsătorit doar din interes și că nu sunt nici pe departe homosexuali.

Colac peste pupăză, Yassine se trezește inoportun cu mă-sa pe cap. Ce este de făcut? Că doar nu îi poate spune adevărul?

Și toate astea generează o serie de peripeții care de care mai amuzante pentru cei doi care trebuie să facă tot posibilul să demonstreze că se iubesc cu adevărat și că le plac cercurile maronii.

Nu știu dacă glumele sunt ofensatoare pentru orientarea sexuală care este luată în bâză în acest film, dar mi s-au părut în mare parte nevinovate, fără răutate sau cu intenția de a jigni.

Cred că băieții ăștia sunt mari iubitori de pisici pentru că, la fel ca în Alibi.com, și aici avem de un câine supus unor maltratări, dar fiți pe pace, scapă cu viață.

Ce este drept, avem parte din când în când și de umor ușor vulgar, care calcă pe marginea prăpastiei spre zona de prost gust, dar secvențele sunt atât de natural jucate de către cei doi actori încât ești fermecat de prestația lor și glumele capătă haz și le guști mai bine chiar dacă au formă de organe sexuale, evident, masculine.

Pe lângă poantele obligatorii la care mă așteptam de la Epouse-moi mon pote, pentru că nu este primul film de acest gen masculin pe care-l văd, am fost surprins de câteva dume cu adevărat excelente, să nu îmi spuneți că nu v-a crăpat cămașa de râs la faza cu baza de date.

Umorul este majoritar de situație, cu cei doi jonglând non-stop cu fel și fel de ipostaze ilare, încercând să păstreze aparențele unui cuplu homosexual real, dar, în același timp, fiind nevoiți să facă față și problemelor reale de dragoste pe care trebuie să le rezolve pe la spate, să mă exprim în ton cu filmul, pentru a nu fi mirosiți de Dussart și a fi deconspirați că lor pe place, în realitate, laptele matern și nu cel din seringă.

Este al patrulea film pe care îl văd cu cei doi actori, Philippe Lacheau și Tarek Boudali după Babysitting 1 & 2 și Alibi.com (par de neoprit băieții ăștia), și abia aștept să văd în ce alte pelicule vor mai juca pentru că există, să folosesc un clișeu, o chimie deosebită între cei doi și sunt tare șarmanți și te fac să-i îndrăgești indiferent de rolurile pe care le interpretează.

Nu vă așteptați la o capodoperă de comedie de la Epouse-moi mon pote, scenariul nu colcăie de perle scriitoricești măiestre, dar este un film distractiv, care te va face să zâmbești mai mereu, pentru că este antrenant, ritmul alert, nu se zace leneș în niciun moment și câteva dume excelente mă vor face să țin minte pentru mult timp acest film intrând în categoria celor la care voi râde peste ani și ani cu gândul la câte o glumă.

Mie unul mi-a plăcut mult Epouse-moi mon pote așa că îi trântesc un 8.