Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Evadez în Coreea de Sud de unde vine Escape. Sau, pe numele lui original fonetic, Talju.
🎬 Escape – Premisă 📖
Povestea din film este una specifică acelei țări și are legătură cu vecinii din Nord.
Acolo ne înregimentăm într-o unitate militară pentru a-l întâlni pe Im Kyu-nam (Lee Je-hoon – Time to hunt) care este cotropit de fericire pentru că mai are un pic și strigă „hai liberare‟ după 10 ani de plantoane.
Colegii îl felicită că scapă de ordine dure, cazărmi incomode și popote neîndestulătoare, dar Kyu-nam coace de multă vreme un plan.
N-are de gând să se întoarcă la vatră să trăiască fix ca un nimic, neavând sânge de nobil în el, deci ioc viitor.
El vrea, ați ghicit deja, să dezerteze în Sud, în libertatea care promite lapte și miere din belșug în care să înmoi covrigii din coada câinelui.
Ușor de zis, greu de făcut pentru că gărzile sunt vigilente, iar drumul până la graniță este plin de obstacole explozive.
💭 Escape – Comentariu 🍿
Filmul reușește cu mult succes să redea teroarea regimului comunist nord-coreean care te înspăimântă prin intransigența de care dă dovadă.
Are niște reguli tiranice și ocrotitori ai liderului suprem de ți-e teamă să și respiri ca nu cumva să fie acest gest natural considerat o conspirație la adresa bunăstării mărețului conducător.
Ai aruncat o privire într-un unghi necorespunzător, ai un petec de hârtie cu scrijelituri stranii, asculți o melodie străină decadentă, tânjești după o cină care să te sature?
Sunt șanse mari să te aștepte plutonul de execuție.
Îndrăznești cumva să ai un gând propriu în loc să reciți Biblia partidului comunist? Deja ești considerat trădător de neam și toată semințenia îți va fi stârpită.
Din această lume dominată de o teamă permanentă vrea să scape Kyu-nam, dar misiunea îi va fi una extrem de dificilă.
Scenariul știe cum să construiască o atmosferă tensionată doar din vorbe cu subînțelesuri mortale și din ocheade care săgetează inima.
Nu acțiunea este cea care impresionează la acest film, că nu este cine știe ce, ci conversațiile purtate între personaje care trebuie să fie atente la orice cuvânt rostesc.
Dacă intonația este interpretată greșit? Dacă nu răspund prea repede la o întrebare? Sau dacă răspund prea repede?
Toate acestea sunt scenarii pe care fiecare dintre cei prezenți în peisaj și le pun în minte în timp ce vorbesc, terorizați până la micțiune că ar putea spune ceva greșit ce ar echivala cu moartea.
Știind ce gânduri are Kyu-nam, care devine tot mai presat de timp pentru că nu mai poate tergiversa dezertarea, mi se tot punea un nod în gât de fiecare dată când era interogat de te miri ce ofițer cu multe trese pe umăr.
Jumătatea de film în care Kyu-nam tot meșterește la cale planul de evadare este una care întărește musculatura dintr-o anumită parte inferioară a corpului pentru că o pune la un antrenament serios.
Din păcate, când protagonistul trece la acțiunea propriu-zisă încep să intervină problemele cu scenariul deoarece firul narativ întâlnește pe drum prea multe coincidențe pentru a mai fi credibil.
Exact când nu are nevoie de o complicație, fix atunci apare ceva de care se temea.
Și, la polul opus, când este la ananghie și speranța pare sugrumată, se ivește o salvare miraculoasă picată la țanc.
Plus că anumite decizii luate de cei aflați pe urmele lui nu sunt deloc logice, mai ales în contextul filmului.
Să fiu mai lămuritor, dar fără să dau spoilere, sunt prea multe ezitări nelalocul lor, ezitări care l-ar scoate din sărite pe tiranul, oricare ar fi el, care-și conduce cu o mână de fier țara izolată de restul lumii.
Se mai răstoarnă o mașină, mai explodează o mină, se lasă și cu ceva împușcături, nu pot spune că filmul este sec pe partea de acțiune, dar nu are ceva anume care să impresioneze.
Agitația pe câmpul de luptă, să-i zic așa, trebuia să fie prezentă la datorie pentru că, oricât de palpitantă este confruntarea ideologică dintre eroul dezertor și mișeii loiali, era nevoie și de ceva scandal cinetic.
🏆 Escape – Verdict 👍 sau 👎
Subiectul nu este unul original, că fac sud-coreenii filme din astea cu grămezile, cam câte scot și românii despre revoluție, așadar nu are ceva special din acest punct de vedere.
Dar îngrozește prin strictețea regimului, iar adepții spălați pe creier îndeasă atât de multe limbi elogiatoare în dosul liderului de fac curățenie lună-n colon mai ceva decât niște clisme executate cu profesionalism.
Iar felul în care se activează partidul pentru un dezertor, de zici că a aterizat Thanos cu toată armata lui, este înfiorător prin implicațiile pe care le ghicești.
Are o primă parte palpitantă și plină de imprevizibil, că nu știam de la ce gest nesemnificativ le putea sări țandăra comuniștilor care găseau ofense impardonabile în orice.
Însă calcă strâmb cu acțiunea dezertării care nu este deloc verosimilă, și nu vă zic dacă scapă sau nu, cert este că deznodământul s-ar fi petrecut mult mai repede dacă erau luate deciziile corecte.
Dar chiar și așa, Escape este un film captivant care te face să vezi cu alți ochi libertatea, aia care este, că știm prea bine că nu (mai) există libertate deplină, că este clar că suntem ținuți în lesă, fie subtil (democrație), fie pe față (regimuri comuniste).
Vreau să-i ușurez misiunea, așa că am să-i dezarmez, dacă sunt în stare, 7 mine antipersonal.
(3,5 / 5)
