Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Netflixam în sictir căutând să-mi omor timpul și am dat peste Extinction, l-am văzut pe Michael Pena, am văzut că-i cu extratereștri, am apăsat pe play.
Pena este Peter, un inginer la ceva facilitate guvernamentală, care-și duce anosta viață între 3 puncte de reper neclintite, somn, slujbă, familie, somn, slujbă, familie. Hm, parcă nu este singurul care se află în această situație, nu?
Și chestia asta îl face să-și pună întrebări cu privire la propria-i existență și sensul lui în lume. Pe lângă aceste întrebări retorice, Peter suferă și de niște coșmaruri nasoale, tot visează un război ce stă să vină, niște nave extraterestre care atacă pământul, care-i distruge viața și care încearcă extincția rasei umane.
Oare sunt premoniții cu privire la un viitor sumbru sau Peter este pe punctul de a o lua razna? Familia lui crede mai mult în a doua variantă și asta provoacă o ruptură între Peter, pe de o parte, care o arde macho, nedorind ajutor, crezând că poate controla aceste coșmaruri, și familia lui (Alice, soția, și cele două fete, Hannah și Lucy) care se apropie de punctul de implozie văzându-l pe Peter tot mai absent și cu mintea plecată hai-hui.
Extinction nu ne lasă prea mult să ne perpelim cu privire la autenticitatea viziunilor lui Peter pentru că ele devin realitate și o specie extraterestră se pogoară din ceruri și începe să împartă distrugere în stânga și în dreapta.
Așa că Peter, scăpat de misterul vedeniilor sale, se pune la treabă și se dă de ceasul morții pentru a-și proteja familia încercând să scoată cât mai multe avantaje din coșmarurile sale.
Filmul nu este cine știe ce mare scofală, aceeași invazie pe care am văzut-o în nenumărate filme, același om obișnuit transformat brusc în erou, aceiași copii enervanți aruncați de scenariu în mijlocul acțiunii pentru a încurca lucrurile și a-i pune pe adulți la înfăptuirea unor acte eroice, deci nimic nou.
Plus de asta, Extinction arată și destul de rău din punct de vedere al vizualului, efectele sunt mediocre, în cel mai bun caz, dar în mare parte sunt slăbuțe de tot, de la designul rudimentar al navelor până la exploziile ridicol de false.
Până și extratereștrii arată teribil de rău pentru un film al anului 2018, ce mi-s filmele japoneze cu Godzilla de acum zeci de ani, ce mi-e Extinction.
Are niscai scene de acțiune care mai pompează, dar fără vlagă, ceva adrenalină în vene, dar nimic notabil, aceleași secvențe stereotipice preluate din orice film SF de acest gen, oamenii aleargă zăbăuci prin fel și fel de clădiri dărăpănate pentru a se pune la adăpost și încep la un moment dat să și riposteze, iar extratereștrii trag ca o trupă formată din soldați ca Stevie Wonder, Ray Charles și Andrea Bocelli.
Actoria nu strălucește nici ea, mă așteptam la o interpretare mai țeapănă de la Michael Pena, că datorită lui am urmărit filmul, dar toți au un joc actoricesc lipsit de emoții, nu te atașezi de nimeni din film, nici măcar de fetițele lui, aflate mai mereu în pericol, mi se îndoia o unghie de soarta lor.
Și când începusem să regret că m-am pus să urmăresc filmul, se întâmplă minunea, un twist a la Shyamalan care mi-a generat o programare la dentist, o răsturnare de situație care aruncă niscai lumină asupra întregii povești.
Oare se consideră spoiler dacă spun că în film avem parte de o răsucire brutală efectuată de scenariu? Nu spun despre ce este vorba, dar eu unul nu am mirosit năzbâtia.
Filmul nu este transformat nici pe departe de giumbușlucul închipuit de scenariști într-unul de calibru, execuția lui Extinction rămâne în continuare slabă până la final, dar parcă te faci să dai din cap a aprobare și îți ridică și niște dileme morale pe care te lasă să le mesteci după terminarea lui.
Nu pot să scriu mai multe pentru că nu mai am ce, Extinction este ca o nuntă la care te duci din obligație și ești nevoit să treci prin aceleași feluri de mâncare ca la toate nunțile cu speranța că tortul va fi ceva diferit, și aici a fost la fel, am vizionat aceleași scene deja fumate și m-am strofocat să nu mă ia somnul la Extinction doar pentru a fi satisfăcut, foarte puțin, dar intens, da, tot despre film scriu, de revelația care m-a făcut să îmi retrag regretul urmăririi filmului.
Ce pot să mai zic este că trailerul este brici, nu te lasă să îți dai seama de șmecheria principală a filmului, dar în rest, Extinction poate fi caracterizat ca un câmp de neghină în care găsești rătăcită o floare rară.
Și doar pentru acea floare rară îi dau un 5, altfel nota ar fi fost mult mai mică.
(2,5 / 5)
Trailer:
