Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
🎭📜 🎤 FABRICA DE COMEDIE – Spectacol de umor (Marius Florea Vizante, Gheorghe Ifrim, Leonid Doni, Radu Gabriel, Gabriel Vătavu)
🎬 Nu există un fir narativ coerent în cadrul acestui spectacol care nu-i nici teatru și nici stand-up. Constă într-o înșiruire de scenete miniaturale, fiecare având povestioara ei unică și care se termină cu o poantă.
🍿 Este o reprezentație pe stil vechi, în genul numerelor umoristice cu care ne delectam în fiecare noapte de revelion la TV pe timpul comunismului că nu aveam la ce altceva să căscăm ochii.
Asta nu înseamnă că-s rele cele aproape 90 de minute cât a durat spectacolul.
Are și momente seci cu glume care mi-au generat niște sentimente de deja vu că parcă știam cum aveau să se termine.
Dar se prezintă la datorie și cu niscai scene de-a dreptul ilare, ultima cu Troia fiind chiar demențială atât prin umorul reușit, cât și prin aciditatea cu care a dat în clasa politică.
De fapt, dacă mă gândesc bine, pot spune că aparatul bugetar leneș este laitmotivul spectacolului, de la angajații la stat care vin la serviciu și păzesc orele să treacă repede până la parlamentarii noștri ce bubuie de incultură, dar au impresia că-s corifeii educației.
Efectul ilar al poantelor este amplificat și de interpretarea fizică a celor prezenți pe scenă care au o naturalețe aparte în adoptarea unor fețe de proști incorigibili care scuipă niște replici bolunde pe care doar o euglenă cu darul vorbirii ar putea să le gândească.
O potențare suplimentară vine și din aspectul meta al unor dialoguri prin care actorii dau de înțeles că-s conștienți că joacă niște roluri (Sfântul Gheorghe).
Plus că piesa de sfârșit a implicat chiar întreaga sală care a devenit o uriașă scenă prin care elevul prostălău s-a plimbat de la un capăt la altul speriat să nu și-o fure.
👍 sau 👎 Este un act artistic demodat care nu mai prinde atât de bine, deoarece glumele sunt cu bătaie lungă, trebuie să urmărești o scenetă de câteva minute până să primești poanta finală.
Și doar știm că în zilele noastre nu mai există răbdare.
Poate de asta și media de vârstă a spectatorilor era egală cu cea de pensionare. Normală, nu specială.
Dar mi-a plăcut, interpreții fac toți banii, ar fi capabili să te amuze și chiar dacă ar citi cartea de telefoane pentru că au carismă și știu cum să transforme până și cea mai banală dumă în ceva amuzant.
Iată că se poate râde și fără să auzi cuvinte vulgare din 5 în 5 secunde, umorul de aici este mai elevat și lipsit de trivialități chiar dacă subiectele abordate sunt unele cotidiene.
🏁 O fi mai bătrânesc, dar este adaptat zilelor noastre, cele cu Schengen și România educată, așa că există și ceva prospețime în spectacol.
N-au existat momente care să mă răstoarne cu roțile-n sus de râs, dar am plecat cu un zâmbet larg pe buze și asta a fost suficient pentru mine, deci și-a atins scopul.
(4 / 5)
