Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Dacă tot am văzut Kuolleet lehdet, hai să mestec câteva cuvinte despre el.
Evident, o să-i zic Fallen leaves, că fac fractură la degete scriindu-i de mai multe ori numele original.
🎬 Fallen leaves – Premisă 🕮
Ansa (Alma Pöysti) își trăiește viața între 4 pereți care parcă se apropie tot mai mult cu fiecare zi trecută pe răboj.
Asta în timp ce jonglează cu slujbele care vin și trec pe bandă rulantă.
În altă parte a orașului Helsinki îl regăsim pe Holappa (Jussi Vatanen), alt singuratic lipsit de mulți prieteni care și el trece prin existență ca un zombie impasibil la ce-i în jurul său.
Soarta face ca amărăștenii ăștia doi să se întâlnească într-un bar de karaoke.
Și apoi să se piardă unul de altul.
Pare-se însă că din două una.
Fie Helsinki este un oraș prea mic pentru că ulterior tot dau unul peste altul.
Fie destinul vrea să-i vadă împreună.
💭 Fallen leaves – Comentariu 🍿
Filmul este despre două suflete rătăcite care se perindă aiurea prin viață fără un scop anume.
Se trezesc de dimineață doar pentru a mai consuma o zi și a reduce timpul până la moarte.
Mi-a adus aminte de First snow of summer deoarece poveștile nu că seamănă, ci sunt identice.
Personajele principale sunt niște oameni banali, cu o existență banală, care trec prin niște întâmplări banale.
Cred că v-ați prins deja, filmul este unul banal.
Pur și simplu este despre viața monotonă, lipsită de bucurii reale și de un sens anume, un trai pe care multe persoane, prea multe, îl experimentează.
Pentru condimentarea atmosferei, scenariul îi atribuie masculului o caracteristică setoasă.
Să mă exprim plastic, dacă lacurile din Finlanda ar fi pline cu vodcă, nu cu apă, Holappa le-ar seca instantaneu.
Tocmai acest apetit pentru licoarea cu multe grade îl bagă-n belele, și el pierzându-și slujbele într-un ritm amețitor.
Probabil că Helsinki duce lipsă de personal deoarece ambii își găsesc de treabă incredibil de rapid, de zici că pe acolo și să vrei și nu poți să fii șomer.
Pelicula nu are nimic special pentru a o transforma într-una memorabilă, se ia la trântă cu clasica situație băiat întâlnește fată sau, pentru a păstra egalitatea, fată întâlnește băiat.
El este rupt în fund de sărac, dar ea este și mai și.
I-ai dat un pateu, zice că ești Dumnezeu.
Îi cumperi la film niște floricele, parcă i-ai dăruit perle.
Are o atmosferă deprimantă, nimic nu emană bucurie, nici personajele, nici lumea înconjurătoare, nici peisajele, nimic.
Cu toate astea, filmul este despre iubire, una deloc coborâtă din basme fantasmagorice, romane romantice sau reviste mondene.
Ci una autentică, normală, fără scântei strălucitoare și curcubeie multicolore, așa cum sunt cele mai multe pe acest pământ.
O fi de bine, o fi de rău?
Greu de spus.
Pe de o parte, scoate în evidență colocvialitatea ideei de dragoste, că nu-i deloc ca-n peliculele siropoase pline de utopie intangibilă.
Pe de altă parte, te și bagă-n depresie pentru că te lovește ca trenul realitatea a ceea ce transmite, anume să nu mai visăm Feți Frumoși și Ilene Cosânzene, deoarece cu visul o să rămânem.
Și care o fi treaba cu permanenta menționare a războiului din Ucraina? Că aparent la radioul finlandez sunt știri doar despre acel conflict.
Oare vrea să transmită că viața-i scurtă și nu știi când îți pică bomba-n cap, așa că trebuie să dăm bice și să ne punem pe iubit?
🏆 Fallen leaves – Verdict 👍 sau 👎?
Dacă sunteți niște romantici incurabili și vă sensibilizează o poveste de dragoste dulce acompaniată de fluturași gingași, atunci fugiți de film ca evazionistul de ANAF.
N-are intenția să idilizeze relația de iubire dintre doi oameni, ba chiar o bagatelizează, însă nu pot spune că ar fi de condamnat pentru asta.
Este un duș cu apă rece care trezește la realitate pentru că asta este viața, plină mai mult cu greutăți și mizerii decât cu bucurii și drăgălășenii.
Poate mesajul transmis de film este că nu are rost să vânezi cioara de pe gard când ai o vrabie în mână.
Dar scenariul este prea fad, uneori presărat cu scene stupide pline de clișee specifice chiar filmelor pe care le antagonizează așa că nu mi-a plăcut în mod special.
Însă măcar este scurt și are o boabă de optimism plăpând prin finalitatea lui.
Cum nu îl pot separa ca produs final de First snow of summer, am să-i dau același verdict
Așa că mă simt generos și o să-i torn 6 păhărele cu palincă.
(3 / 5)
