Trilogia prequel din Wizarding World a ajuns la filmul numărul 3 odată cu lansarea lui Fantastic beasts: The secrets of Dumbledore, un film care a avut multiple probleme până la a ajunge pe marile ecrane.
🎬 Premisă
Lumea magiei este pusă pe jar din cauza netrebniciilor la care s-a dedat Grindelwald (Mads Mikkelsen care îi ia locul abuzivului domestic Johnny Depp).
Ăsta o dă pe sistem hitlerist, vrea eradicarea celor care n-au sânge pur de vrăjeală-n ei, să nu care cumva să mânjească genetica neîntinată a magiei.
Doar că Dumbledore (Jude Law – The rhythm section) și trupa lui încropită pe fugă, în frunte cu Newt (Eddie Redmayne – The trial of the Chicago 7), are ceva de spus împotriva acestui plan genocidal.
La mijloc se mai inserează și ceva alegeri pentru șefia celei mai de seamă instituții cu nume sofisticat halitoare de bani de la buget, deci Fantastic beasts: The secrets of Dumbledore are multe ghemuri narative de descâlcit înainte de apariția ecranului cu The end.
Plus de asta, mai avem și niscai scandaluri de rezolvat care vin din pelicula anterioară, că doar nu credeați că am uitat de Credence (Ezra Miller – Zack Snyder`s Justice League) și matrapazlâcurile sale sugrumatoare?
Hm, ar mai fi ceva de adăugat la premisa asta destul de frugal încropită? Nu prea, doar că ar mai trebui menționat că filmul are 2 ore și 20 de minute.
💭 Comentariu
Pentru un film setat în lumea magiei și care se numește Fantastic beasts, mă așteptam să dau de mai multe jivine plăsmuite, nu să asist la o infinită campanie electorală și un subiect extrem de politizat.
S-a dus magia aceea fermecătoare din franciza Harry Potter care-ți lumina ochii și-ți însuflețea inima, aici, în Fantastic beasts: The secrets of Dumbledore, de bază sunt scenariul fad și dialogurile seci, fără gust.
Povestea nu este deloc una cărnoasă, n-are suficient miez pentru a se potrivi unui film de lung metraj, de aceea am asistat la o sumedenie de scene de umplutură, de fire narative adiacente care n-au avut niciun efect global asupra nucleului primordial.
Nu mi-a venit să cred la câte acțiuni inutile am asistat, plasate în cadru doar de dragul de a lungi durata filmului pentru că se vedea cu ochiul liber că n-au ce căuta în peisaj, neavând niciun aport semnificativ în fluența ritmului.
Chiar să treci prin pereți când la doi metri există o cărare deja duce ridicolul vrăjilor de lene la un nivel stratosferic.
Fantastic beasts: The secrets of Dumbledore în loc să accelereze pe o autostradă ca-n palmă, fără gropi, alege drumul anevoios, prin pădurea întunecată plină de hârtoape doar din dorința de a ne taxa mai mult la kilometraj.
Dar ce-i mai grav este faptul că scenariul este lipsit de logică, arid și neinteresant, povestea se rezumă la niște alegeri politice fără noimă, la ce mai trebuie campanie electorală dacă votul nu există, iar câștigătorul este cel în fața căruia se apleacă mielul?
Pff, și filmul are prostul obicei de a-și încălca propriile reguli minuțios explicate. Acum ne spune că un anume lucru nu se poate întâmpla indiferent de situație ca peste 3 milenii (atât am simțit că a durat filmul) se petrece fix ceea ce ni s-a spus că-i imposibil.
Pe scurt, în Fantastic beasts: The secrets of Dumbledore nu se întâmplă nimic incitant timp de vreo 2 ore, ceea ce este îngrozitor de plictisitor și audiența a resimțit din plin secătura oferită de scenariu.
Apăi dacă voiam certuri politice, stăteam acasă și mă uitam la TV, nu mă așteptam la așa ceva de la un film care ar fi trebuit să-mi încânte privirea cu formule magice abracadabrante și cu bestii fantastice zburdând nestingherite și dându-se la tot felul de ghidușii.
Acțiunea este aproape inexistentă, câteva scene cu fluturări de baghete fără mare panaș, fără ceva exploziv, fără miză emoțională, nici măcar confruntarea finală nu-i cine știe ce pentru că-i cu deja vu la purtător.
N-am avut nicio tragere de inimă să mă (re)apropii sufletește de personajele principale pentru că natura poveștii nu m-a îndemnat la compasiune, totul este prea rece, prea sec, prea industrial, lipsește cu desăvârșire pasiunea. Umor nici atât, că și ăla prezent a fost un fiasco total, dând chix în scurtele momente în care a scos capul, timid, la datorie.
Măcar pot să apreciez că vizual filmul arată excelent, doar că scenele care au necesitat imaginație debordantă care să pună la grea încercare fermele de randare au fost rare și insuficiente.
Și ce mama dracului a fost cu nesfârșita poliloghie despre homosexualismul lui Dumbledore?
Aflăm rapid secretul său, că-i place să simtă atingerea delicată a papilelor gustative ale iubitului pe nodulul său învârtoșat, dar las-o-n spanac opărit, chiar era nevoie de 3 scene separate pentru a ne explica asta?
Am înțeles din prima că fundul său este ca o menghină nerăbdătoare să ia în primire un ciocan să-l strângă de gât, nu era nevoie de o repetiție și apoi de încă una.
🏆 Verdict
Până acum au fost 11 filme în Wizarding world, iar Fantastic beasts: The secrets of Dumbledore este clar cel mai slab, cel mai plictisitor, cel mai lipsit de interes, în care magia abia dacă pâlpâie.
Nici măcar bestii nu prea avem, cel puțin nu din cele fantastice, și oricât de mult îmi place Mads Mikkelsen (Riders of justice), este de pomană în film, nu face nimic amenințător, putea fi și țața Leana de la colțul băncii în rolul lui Grindelwald, de aceeași partitură am fi avut parte.
Nu mă întrebați dacă sunt endcredit scenes că n-am mai avut răbdare, imediat cum a apărut The end (după un final incredibil de lungit și de pomană) m-am ejaculat nesatisfăcut cu viteza luminii din scaun pentru că nu am mai putut înghiți somnolența asta de film.
Au încercat s-o mai dreagă apelând la nostalgie, cu readuceri aminte despre Hogwarts-ul din Harry Potter, dar n-a ținut șiretlicul.
Gata, s-a stricat bagheta, nu mai funcționează fără miezul epuizat, Fantastic beasts: The secrets of Dumbledore m-a adus la exasperare prin prezența lui nejustificată pe ecran, așa că-i trântesc de 4 ori Avada Kedavra.
