Final destination 3

Deja devin redundant cu premisa din Final destination 3 care este lacrimă-n oglindă cu cea din primele 2 filme, doar evenimentul tragic își schimbă locația, să mai anime lucrurile.

Au trecut 6 ani de la prăbușirea zborului 180 și legăturile cu personajele din filmele anterioare pare că au fost tăiate definitiv, avem o tranșă nouă pentru măcelarul efemer, carne proaspătă de băgat în galantarele iadului.

Doar că Wendy (Mary Elizabeth Winstead, singurul nume mai acătării din distribuție), clarvăzătoarea grupului, este penetrată subit de un sentiment de angoasă și visează cu ochii deschiși un accident într-un parc de distracții, accident ce implică un rollercoaster.

De aici deja știți rutina, câțiva norocoși scapă la limită, șocați că erau să dea ortul popii subit, deși dacă îi ducea mintea își dădeau și singuri seama că acel rollercoaster nu era deloc sigur, nu trebuia să vină scenaristul să inventeze o premoniție.

Apoi Moartea își vede de treabă și începe să cosească nătărăii care cred că sunt invincibili.

Final destination 3 coboară pe palierul inteligenței personajelor, de data asta spectatorul le dorește moartea în cele mai crunte moduri pentru că sunt, pur și simple, cretine. Parcă și-o caută cu lumânarea dinadins, se comportă tembel, în cel mai arogant mod cu putință, și nu stârnesc deloc compasiune. Practic, în loc să acorde atenție anumitor avertismente, personajele iau la mișto moartea, punându-se singure în situațiile care duc la decesul lor.

Poate de aceea și Moartea devine mai malefică și îi chinuie pe tăntălăi pentru că modalitățile în care Tanti cu Coasa își ia tributul sunt de-a dreptul înfiorătoare. Dacă în primele 2 filme rezolva rapid treaba, morțile fiind subite, acum stă și le perpelește bine de tot, parcă servindu-le o lecție, să le învețe minte să nu mai la sanchi Moartea.

În afară de grotescul secvențelor pline de intestine eviscerate, creieri împrăștiați, carne prăjită și trupuri feliate, Final destination 3 nu prea impresionează cu nimic. Doar se laudă cu un buget sensibil mai mare folosit pentru efecte speciale mai bune și mai scârboase, ceea ce nu ar fi un lucru rău dacă ar fi fost dublate și de un scenariu care să nu fie cam tâmp pe alocuri și de prezența unor personaje mai agreabile.

Modalitatea prin care personajul principal, cel cu viziunea, Wendy (Mary Elizabeth Winstead – Gemini man, 10 Cloverfield Lane , Swiss army man), își dă seama cum vor urma să crape supraviețuitorii este cel puțin ridicolă, apoi altă treabă n-are moartea decât să le dea ăstora indicii despre cum vor crăpa, tocmai pentru a putea preveni acest lucru. Haida-de, că se întinde coarda credibilității. Înghit premonițiile și că moartea are un plan de respectat, dar nu și că ar avea timp de ghicitori tocmai cu cei pe care urmează să-i ucidă.

Se pare că fiecare acțiune are și o reacțiune în această franciză, cu cât crește nivelul imaginativ și bolnav al deceselor, cu atât scade inteligența scenariului în celelalte puncte critice.

Din nefericire, nici măcar piesa de rezistență a filmului, secvența incipientă ce face subiectul premoniției, nu impresionează deloc în Final destination 3. Deși rollercoasterul avea un potențial imens, nu se petrece nimic ieșit din comun care să oripileze spectatorul, toate personajele au parte de același sfârșit banal. Păi nene, în Final destination 2, pe autostradă, fiecare deceda într-un mod diferit și mai crunt decât anteriorul.

Singurul lucru pe care s-a bazat filmul a fost gore-ul exagerat arătat în plin detaliu, camera stând mult prea mult pe cadavrele mutilate în fel și chip, încercând să șocheze cât mai mult cu putință. Îmi place mie violența în filme, dar nu când este „prea gratuită‟.

Actoria este ca valoarea monedei de 10 bani, există, dar este inutilă. Apăi când ai un nume precum Texas Battle, ce sună mai mult a poreclă de XXX, ce pretenții să ai la Hollywood în afară de a juca în filme precum MILF money?

Dar să nu creadă filmul că nu m-am prins de câteva easter eggs interesante, n-o fi Tony Todd (Hell fest) prezent fizic, dar vocea lui inconfundabilă este prezentă la datorie. Plus de asta, văzând filmele la foc automat am descoperit o trimitere foarte, foarte subtilă către Final destination 2 pe care în condiții normale nu cred că o sesizam.

Cam atât despre Final destination 3, mult măcel, puțină inteligență, dar filmul rămâne unul distractiv, oricum nu avea aspirații de altceva mai sofisticat, însă mă văd nevoit să-i bat în coșciug doar 6 cuie.

3 out of 5 stars (3 / 5)

Trailer:

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Fear Street 1978

Fear Street 1978 continuă povestea vrăjitoarea Sarah Fier (așa o chema, n-are metale la ea) …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *