Fistful of vengeance

M-a lovit Netflix cu un Fistful of vengeance de am văzut stele colorate-n curcubeu. Am citit numele lui Iko Uwais, am și dat năvală peste film, neinteresat de poveste, că dacă era cu Iko Uwais, sigur este cu bătaie.

Nici nu m-am dezmeticit bine, că povestea mă ia pe nepregătite, ducându-mă într-un colț supranatural în care Iko Uwais (The raid) este Kai Jin, un luptător posedat de niște puteri miraculoase (asasin Wu) care dă cu pumnul de-ți scoate sufletul din tine mai ceva cum îți scoate factura la gaze banii de pe card.

Alături de o cohortă de prieteni printre care se numără Tommy Wah (Lawrence Kao – Max Steel) și Lu Xin Lee (Lewis Tan – Mortal Kombat), Kai Jin trebuie să răzbune moartea unei domnițe dar, în același timp, să și protejeze pământul de invazia unor vampiri de Chi care vor să pregătească terenul pentru apariția Primului Om, Pan Gu, care vrea să-și ducă la bun sfârșit fantezia sinistră de a modela totul după chipul său.

Oricum, n-are rost să deslușiți prea multe din poveste, că este cam împrăștiată alandala, important este de știu faptul că eroii noștri stau bine pe sistem unde-i pumn, restul nu mai contează.

Trebuie să vin cu o avertizare, mi s-a părut mie că Fistful of vengeance prea intră direct în pâine, de parcă lipsea ceva, ca și cum ar fi fost o parte secundă a unui alt film, că personajele vorbesc despre întâmplări trecute ca și cum aș fi luat deja parte la ele.

Inițial, n-am dat atenție, m-am gândit că este scenariul (și mai) prost, dar abia când m-am apucat să scriu aceste cuvinte, la o documentare mai aprofundată, am aflat că Fistful of vengeance este continuarea serialul Wu assassins. Așa că ia de pricepe drace dacă ai ce.

Oricum n-are a face, că simulacrul de scenariu este încropit doar să dea motive protagoniștilor să-și etaleze aptitudinile atletice și să bușească până la leșinare mortală o droaie de inamici plasați în scene pe post de carne de tun expirată.

Știți ce m-a enervat extrem de mult la Fistful of vengeance? Faptul că avea un potențial imens de a ieși ceva bun pe partea de acțiune, doar că a picat povestea pe mâinile unui regizor de două parale, care o arde în principal cu filme lansate direct pe video precum The marine 2, Death race 2, The condemned 2, deci continuări jenante ale unor filme deja slabe.

Când îl ai în prim-plan pe Iko Uwais (The raid – Berandal), trebuie să sari la interval și cu un regizor în stare să-i folosească la capacitate maximă priceperea acestuia în arte marțiale.

Aici este bătaie căcălău Măria Ta, doar că modul în care este filmată dă senzația de falsitate. Se observă cu ochiul liber că scenele nu au o fluență cinetică, îți dai seama asta pentru că-s fracțiuni de secundă în care personajele implicate în respectivele cafteli sunt pironite locului și așteaptă strigătul regizorului: Acțiune pentru a intra în coregrafia luptelor.

De aici rezultă mai mult un balet exersat decât o luptă realistă și te scoate de tot din atmosferă.

Și este păcat pentru că altfel filmul este violent, sângeros și doldora de acțiune, se bumbăcesc oamenii de nu-i adevărat, la fiecare colț de stradă răsar hoarde de inamici, fiecare clădire colcăie de supuși ai mărețului Pan Gu gata să le ia eroilor beregatele la numărat, străzile sunt la rândul lor pline la refuz de spălați pe creier (la propriu) care au un singur scop, să-i belească pe ai noștri.

Până și elementul supranatural este interesant, cu câteva concepte clasice, specifice mitologiei asiatice, cu Yin și Yang, Bine și Rău, Card gol și Card plin, știți voi povestea, chestii antagoniste aflate într-un permanent război.

Pare a fi un The Avengers al sărăntocilor, că dacă mă screm nițel pot găsi echivalențe între personajele din Fistful of vengeance și cele din The Avengers.

Filmul este serios, n-are timp decât de-o glumă cu trimiteri la The Mandalorian, dar gravitatea atmosferei nu este susținută și de o imagine pe măsură sau de o mână regizorală forte. De scenariu nu mai zic.

Senzația evidentă de stânjeneală scenaristică este accentuată și de scremetele actorilor să-și scuipe replicile în engleză, probabil cu gândul la vreun succes internațional, astfel încât păreau mai atenți să nu greșească pronunția cuvintelor străine decât să-și ducă la îndeplinire partea rolurilor care necesita efort fizic.

Măcar atât pot să-i dau Cezarului ce este al Cezarului, nu avem parte de shaky cam sau de editări la foc automat, vezi totul pe îndelete, păcat că nu-i prea inspirată coregrafia luptelor.

Este trist că talente imense în arte marțiale precum Iko Uwais (The night comes for us) și chiar Tony Jaa sunt irosite prin filme vai mama lor, regizate de toți amatorii, în loc să intre pe mâna unor experți în domeniu, cum a fost cu Gareth Evans și ale sale Raid-uri. N-o fi Iwo Uwais mare thespian pe actorie, dar la drept vorbind, nici Arnold Schwarzenegger, Dwayne Johnson sau Vin Diesel nu sunt, dar uite că ei au avut noroc la Hollywood.

Fistful of vengeance este filmul care a vrut, dar n-a putut, are sâmburi de distracție, dar aceștia nu pot răsări din cauza aridității scenariului și secetei regizorale, astfel încât mă văd nevoit, cu părere de rău, să-i sparg talismanul în 5 bucăți.

2.5 out of 5 stars (2,5 / 5)

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

Attack

Zee5, un serviciu de streaming indian, a lansat Attack, un film de acțiune care mi-a …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.