NiPeMi.ro Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Am văzut Franz mai târziu decât ar fi fost acceptabil, dar am trecut și eu printr-un proces și am suferit o metamorfoză.
Filmul pare să creadă că timpul e doar o sugestie, așa că probabil m-ar ierta.
📖 Premisă
Filmul încearcă să recompună viața lui Franz Kafka (Idan Weiss), scriitorul născut la Praga în 1883 și mort în 1924, fără să transforme povestea într-o succesiune simplă de momente importante bifate cronologic.
Vedem familia, slujba de la institutul de asigurări, prietenia cu Max Brod (Sebastian Schwarz), relațiile complicate cu femeile din viața lui și, mai ales, conflictul permanent dintre Franz și tatăl său, Hermann Kafka (Peter Kurth).
Dar Franz nu stă prea mult într-un singur loc. Sare în timp, personajele vorbesc direct spre cameră, trecutul se intersectează cu prezentul, iar Praga lui Kafka este confruntată cu Praga în care Kafka a devenit muzeu, suvenir, atracție turistică și până și burger cu numele lui.
Sună complicat? Este.
💭 Comentariu
🧩 Un film despre Kafka care refuză să se comporte ca un film biografic
Ce încearcă Agnieszka Holland este admirabil. În loc să ne ofere varianta clasică „de la copilărie dificilă la primele texte la iubire la suferință la capodoperă și apoi la moarte”, regizoarea construiește un mozaic.
Și ideea are sens, chiar dacă nu e tocmai ușor de digerat. Vorbim, totuși, despre Kafka, nu despre Sandra Brown.
Kafka însuși era plin de contradicții. Scria despre alienare și birocrație, dar lucra într-o instituție de asigurări și era foarte competent în ceea ce făcea.
Imaginea populară ni-l prezintă drept un personaj sumbru, aproape fantomatic, deși mărturiile celor care l-au cunoscut vorbesc și despre umorul lui. Își dorea apropierea oamenilor, dar găsea metode spectaculoase de a fugi de ea.
Un portret ordonat al unui asemenea om ar fi fost aproape suspect.
Numai că Holland (The Wire) pare uneori atât de hotărâtă să nu facă un film convențional, încât fiecare nou artificiu vine peste precedentul înainte ca acesta să aibă timp să-și facă efectul.
Personajele se opresc pentru a vorbi spre cameră. Timpul se rupe. Apar fragmente suprarealiste. Trecutul este întrerupt de prezent.
La început e interesant. După un timp începe să semene cu o prezentare în CapCut făcută de cineva care tocmai a descoperit toate animațiile disponibile.
🎭 Idan Weiss – Kafka e pierdut, actorul nu
Marea reușită este Idan Weiss. Evident că este prima oară când dau cu ochii de acest actor, așa că surpriza a fost uriașă.
Asemănarea fizică este aproape neliniștitoare: corpul slab, figura ascuțită, privirea care pare permanent prinsă între teamă, ironie și dorința de a dispărea din încăpere.
Dar Weiss nu se mulțumește să imite fotografiile celebrului scriitor. Kafka al lui poate fi timid, egoist, amuzant, iritant, vulnerabil și surprinzător de lucid.
Și exact contradicțiile astea îl salvează de imaginea convențională a geniului chinuit care privește trist pe fereastră în timp ce restul lumii nu îl înțelege.
Mai ales umorul îi face bine personajului. Din când în când, printre toate teoriile și exercițiile de stil ale regizoarei, apare un Franz atât de firesc încât uiți pentru câteva minute că te uiți la unul dintre cei mai mitologizați scriitori ai secolului XX.
👤 Tatăl și omul din spatele monumentului
Relația cu Hermann Kafka este una dintre cheile filmului. Tatăl dominator nu apare doar pentru că orice biopic despre un scriitor trebuie să găsească obligatoriu o traumă din copilărie, ci pentru că presiunea lui explică multe dintre fricile și nesiguranțele lui Franz.
Partea mai puțin plăcută e că Holland cade uneori în tentația de a transforma biografia într-un manual de utilizare al operei.
Filmul insistă că Franz Kafka nu poate fi redus la câteva episoade din viața sa, dar apoi caută exact astfel de corespondențe între omul Kafka și literatura Kafka.
E o contradicție interesantă: cu cât filmul spune mai apăsat că Franz este imposibil de descifrat, cu atât pare mai tentat să ne ofere cheia.
🛍️ Kafka, acum disponibil și la magazinul de suveniruri
Cele mai evidente rupturi sunt excursiile în Praga contemporană.
Kafka este astăzi peste tot. Muzeu. Tururi. Obiecte. Fotografii. Turiști. Până și Kafka Burger.
Ironia este evidentă și, la început, foarte bună: un scriitor asociat cu alienarea, anxietatea și individul strivit de mecanisme pe care nu le poate controla a devenit el însuși produs.
Numai că Holland revine atât de des la idee încât gluma începe să aibă nevoie de explicații pentru propria explicație.
Prima dată zâmbești. A doua oară ai înțeles gluma. A treia oară începi să te întrebi dacă nu cumva filmul încearcă prea tare să ți-o explice.
Și totuși, aici se ascunde una dintre întrebările cele mai interesante ale filmului: unde se termină Kafka și unde începe imaginea despre Kafka construită de un secol de biografi, profesori, cititori, muzee și admiratori?
Filmul nu găsește un răspuns. Probabil nici nu există unul.
⏳ Se simt cele 127 de minute
Nu aș spune că Franz este plictisitor. Ar fi nedrept. Este obositor. E diferență mare.
Ai senzația unui seminar despre Kafka ținut de un profesor extrem de pasionat, care are o sută de lucruri fascinante de spus și vrea neapărat să le spună pe toate înainte să sune clopoțelul.
Filmului îi lipsesc uneori câteva momente de liniște. O scenă în care să rămânem pur și simplu cu personajul, fără ca o nouă idee regizorală să ne tragă imediat de mânecă.
Franz reușește astfel performanța de a spune foarte multe despre Kafka și, în același timp, prea puțin despre cine era.
🏆 Verdict
Franz este mai interesant decât un film biografic convențional și mai puțin reușit decât filmul pe care Agnieszka Holland pare convinsă că îl face.
Are curaj, umor, câteva idei excelente și un Idan Weiss care transformă o fotografie celebră într-un om. Dar este atât de preocupat să evite convențiile încât ajunge captiv exact în labirintul pe care îl construiește.
Poate că aici se ascunde și ironia perfectă. Franz Kafka a devenit un fenomen mondial după moarte tocmai pentru că Max Brod nu i-a respectat dorința de a-i distruge manuscrisele.
Un secol mai târziu are muzee, turiști, suveniruri și până și un Kafka Burger.
Omul care nu voia să lase mare lucru în urmă a ajuns imposibil de evitat.
Dacă asta nu este o glumă kafkiană, chiar nu știu ce mai este.
Acum ar fi frumos din partea mea să văd și filmul Kafka, nu?
Trailer
