Gail Daughtry and the Celebrity Sex Pass, iată un titlu de film care-ți umple gura.
📖 Premisă
Gail (Zoey Deutch – Nouvelle Vague) și Tom (Michael Cassidy) au o înțelegere neobișnuită: fiecare are voie să se culce o singură dată cu celebritatea aleasă.
Pentru Tom, fantezia devine realitate când o întâlnește pe Jennifer Aniston, care se interpretează pe sine.
Gail îi surprinde în flagrant, intră în criză, iar o ghicitoare îi spune că singura cale de a restabili echilibrul este să i-o tragă lui Jon Hamm (Confess, Fletch).
Prin urmare, pleacă la Hollywood să-și salveze relația. Sau măcar să se răzbune.
💭 Comentariu
Putea ieși o comedie excelentă dintr-o idee atât de năstrușnică. Ei bine, și Hitler putea să devină un pictor celebru. N-a fost să fie.
David Wain transformă povestea într-o farsă stupidă, populată de vedete care intră, se distrează puțin și dispar.
Filmul este, în esență, o rescriere a Vrăjitorului din Oz cu hormonii scăpați de sub control. Gail este Dorothy: vine din Kansas, poartă pantofi roșii și adună pe drum trei tovarăși.
În locul Orașului de Smarald, destinația finală este Chateau Marmont. Subtilitatea lovește ca o găleată cu gheață turnată în cap, dar nici nu puteai avea alte pretenții de la un film cu un asemenea titlu.
Zoey Deutch este principalul motiv pentru care nu abandonezi povestea. Joacă sincer nebunia personajului, fără să-i facă permanent cu ochiul spectatorului.
Gail crede cu toată ființa în misiunea ei ridicolă, iar tocmai seriozitatea aceasta produce câteva dintre momentele reușite. Jon Hamm acceptă să interpreteze o versiune vanitoasă și caraghioasă a lui însuși, în timp ce Jennifer Aniston apare în prim-plan, intră cu poftă în joc și apoi dispare. Exact cât să poată fi trecută cu litere mari pe afiș.

Aparițiile-surpriză oferă filmului energie, dar ascund și principala lui slăbiciune. De fiecare dată când glumele încep să moară, mai intră o vedetă pe ușă și încearcă resuscitarea.
Când celebritățile nu mai defilează prin cadru, rămâne o premisă care își consumă repede potențialul.
Nici cei trei tovarăși ai lui Gail nu capătă suficientă personalitate; sunt opriri obligatorii pe traseul către Jon Hamm, nu personaje de care să-ți pese.
Deși durează numai 93 de minute, filmul pare mai lung. Glumele reușite sunt despărțite de o mulțime de ocoluri, iar scenele par uneori asamblate după principiul „să vedem ce nebunie mai încape aici”.
Filmul aleargă după Jon Hamm cu aceeași disperare cu care scenariul aleargă după o poantă bună.
Energia distribuției și lipsa totală de rușine îl împiedică să devină complet plictisitor.
🏆 Verdict
Dacă ai toleranță la umor prostesc și la parade de vedete, îl suporți. Zoey Deutch ține filmul în viață, Jon Hamm intră bine în joc, iar câteva glume chiar lovesc unde trebuie. Restul se pierde într-o poveste prea lungă pentru cât are de spus.
Are chef de scandal, dar prea puține glume ca să-l pornească.
Trailer