Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Game night este o comedie de la care nu aveam mari așteptări dar care mi-a trezit interesul pentru că regizorii (Daley și Goldstein) au fost anunțați (deși asta nu înseamnă ceva bătut în cuie) drept regizori pentru viitorul Flashpoint (din nou, este egal cu 0 acest anunț).
Așa că am luat găleata de popcorn și am intrat la film.
Game night, așa cum reiese din titlu, are ca subiect principal o seară de jocuri între câțiva prieteni, seară organizată în mod frecvent de cuplul căsătorit format din Annie (Rachel McAdams) și Max (Jason Bateman).
Dar prin peisaj se preumblă din neant fratele lui Max, rivalul de-o viață și cel care câștigă mereu, Brooks, apariție care accentuează spiritul competitiv al lui Max, mai ales că îi este furată organizarea acestei seri de jocuri de către Brooks care duce activitatea de relaxare la un nivel pe care niciunul dintre participanți nu și l-ar fi imaginat.
Ce scrabble, ce Jenga, ce Monopoly, ce Nu te supăra frate?
Realism, asta aduce Brooks care angajează o agenție să răpească pe cineva dintre participanți, iar ceilalți trebuie să-și pună mințile să îl găsească pe răpit pe baza unor indicii.
Sună interesant și distractiv.
Doar că totul se duce de râpă încă de la început, când răpirea pare prea reală și victimă cade chiar Brooks, care este luat pe sus de doi mascați.
Și de aici începe haosul, personajele iau totul ca pe-o glumă, cele trei cupluri se despart, fiecare încercând să rezolve misterul folosind metode proprii, crezând că a început jocul, dar spectatorul are o umbră de îndoială, nu prea pare a joacă.
Tot filmul am stat ca pe ghimpi, scenariul mă făcea să mă întreb dacă este pe bune răpirea, pentru că se întâmplă chestii care nu par a fi chiar jucăușe, dar pe de altă, dacă așa încropit planul pus la bătaie de agenția organizatoare?
Ce să o mai dau pe după plopii fără soț, Game night mi-a depășit toate așteptările (nu că ar fi fost cine știe), are destule faze amuzante la care am râs incontrolabil datorită situațiilor absurde în care ajung personajele și, mai ales, datorită lejerității cu care tratează aceste situații, crezând că totul este o glumă, generând niște momente ilare și stupefiante, care te fac să ridici un pic din sprâncene.
Nu a stricat nici faptul că personajele sunt destul de pestrițe, de la cuplul principal, care atacă fiecare indiciu mai mult instinctiv, avântându-se cu capetele înainte din dorința de a rezolva primii enigma, până la cuplul format dintr-un tăntălău adorabil și prostovan, care nu știe pe ce lume este, și femeia de succes, care vrea doar o escapadă de-o noapte, și până la cuplul concentrat mai mult pe-o ceartă domestică decât pe rezolvarea enigmei.
În peisaj avem și un personaj secundar care-ți dă fiori pe șira spinării prin comportamentul ciudat și cam plecat pe câmpiile Bărăganului, dar care oferă și el niște secvențe delicioase.
De regulă, comediile nu beneficiază de o poveste betonată, pentru mine este suficient să mă facă să râd, că de asta este o comedie, dar Game night are și un scenariu destul de solid, mai ales că intriga este una chiar interesantă care te ține pe jar, filmul fiind destul de imprevizibil, nu te lasă să îți dai seama dacă totul este real sau doar o joacă foarte bine organizată, existând indicii favorabile fiecărui deznodământ.
Iată că se poate realiza o comedie cu adevărat ilară și fără să se apeleze la glume sexuale retarde, umorul aici fiind unul majoritar de situație, și sunt unele situații ridicole, dar cu cât nivelul ridicolului crește, cu atât vei avea dureri musculare fălcoase mai pronunțate.
Deși, de ce să mint, pe alocuri povestea o cam ia pe arătură și devine destul de îmbârligată și intră în sfera neverosimilului, dar hei, este o comedie, nu documentar, am trecut peste asta.
Nu ratați numeroasele trimiteri către alte filme, poate deveni chiar pentru spectatori un joc, cine prinde cele mai multe astfel de glumițe.
Ca recomandare, v-aș sugera să evitați trailerul, conține destule glume din film și este mai bine să fiți luați prin surprindere când urmăriți filmul.
Game night beneficiază de niște personaje zurlii care sunt aduse la viață de niște actori cu carismă, altfel nu ar fi funcționat filmul, sunt adorabili, nu ai cum să nu îi placi din prima și asta aduce un mare plus acestui film, pentru că dacă actorii nu sunt în stare să-și interpreteze în mod serios partiturile trăsnite, nu prea ai cum să înghiți sminteala peripețiilor prin care trec.
Se vede de la o poștă că actorii se simt excelent în pielea personajelor și că se distrează pe cinste, ceea ce aduce mereu un plus unui film de comedie.
Nu prea dau note mari comediilor decât în cazuri rarisime, dar Game night chiar merită un 8.
(4 / 5)
Trailer:
