Ghostbusters 1

Când răceala-ți dă târcoale, pe cine chemi? Pe Ghostbusters 1, bineînțeles, că doar nu ne luăm după reclame, ci după filmul iconic din 1984.

Trei doctori cam zăbăugi, Venkman (Bill Murray – Zombieland: Double tap), Stantz (Dan Aykroyd – Pixels) și Spengler (Harold Ramis – As good as it gets), consumă de pomană banii universității unde-s angajați pentru că prin minte le trec tot felul de experimente trăsnite și au numai idei elucubrante legate de fantome zburătoare, apariții ezoterice, fenomene mucilaginoase și evenimente paranormale.

Au idei multe, dar rezultate ioc, așa că li se arată ușa din dos și sunt exmatriculați, fiind lăsați pe drumuri. Cei trei vânători de fantome văd asta drept o oportunitate de a-și deschide propria afacere și să devină șefi între ei, fără să mai fie nevoiți să dea explicații pentru eșecurile lor științifice.

Dar ce te faci că nu-s deloc clienți, nimeni nu le solicită serviciile, coridoarele lor sunt mai pustii ca ale unei case de toleranță pe timp de pandemie.

Salvarea lor se numește Dana (Sigourney Weaver – Aliens), ale cărei ouă (de găină, mă, la ce vă gândeați?) încep să aibă o minte proprie și speriată din cale afară apelează la ei, chiar dacă nu crede în toate bazaconiile astea.

Așa că Ghostbusters intră în acțiune pentru a-l opri pe Gozer, un demon antic sumerian care confundă New York cu iadul împuțit.

Deși sunt un equus asinus că mă leg de ele, trebuie să pomenesc efectele speciale care acum arată groaznic de învechite, deși la momentul respectiv erau revoluționare, și pe bună dreptate. Filmul nu a îmbătrânit deloc bine, a fost prea ambițios atunci pentru binele lui, ideile au fost prea originale pentru a li se face dreptate cu tehnologia de atunci, dar chiar și așa, combinația de păpuși animatronice, modele reale și CGI în scutece au creat o atmosferă bizară și paranormală, așa cum îți imaginezi în coșmaruri că ar arăta o invazie de fantome sturlubatice și demoni antici.

Dar trebuie să trec peste acest aspect mai puțin plăcut pentru că nu este filmul vinovat, pur și simplu acestea era posibilitățile pe atunci, și revin la ceea ce contează cu adevărat într-un film, anume povestea.

Și în Ghostbusters 1 ea este una cu adevărat originală, au fost destule filme cu fantome și posedări, dar cele mai multe se concentrau pe demoni creștini și pe exorcizări popești, nicidecum pe patru indivizi, că este angajat și Zeddemore (Ernie Hudson – Ghostbusters ăla nou) care se iau la trântă, fără frică și fără grețuri, cu cele mai nenorocite apariții diavolești imaginate de om.

Să nu credeți că Ghostbusters 1 este vreo grozăvie de băgat sperieții în puradei să-și înfulece legumele și să-și facă temele, ci face parte din genul comediei, accentul căzând pe interacțiunile dintre cele patru personaje, aici se remarcă Venkman care este soprana grasă a acestei operete cinematografice. Felul de a fi al personajului, șarmant și sictirit, fermecător și flegmatic, fustangiu și filozof, face toți banii, el fiind oarecum liderul, în timp ce Stantz și Zeddemore sunt truditorii, iar Spengler este geniul cu soluțiile.

Ghostbusters 1 este o producție care îți aduce aminte de ce iubești filmele, este distractiv, onest, făcut doar de dragul de a aduce la viață o idee nemaivăzută la acest nivel până acum, fără interese ascunse, fără mesaje dojenitoare, al cărui unic scop este să-ți planteze un zâmbet sincer pe buze.

Năbădăios pe alocuri, că are ceva glume cu tentă sexuală și innuendo-uri ce doar adulții le pot prinde, copilăresc în rest, prin comportamentul aerian al personajelor umane și chiar înfățișarea unuia dintre ăia răi, Ghostbusters este amuzant pe tot parcursul lui, fie datorită replicilor hâtre ale lui Venkman, fie datorită ipostazelor nefericite în care se regăsesc personajele ca urmare a activității lor, pur și simplu n-ai cum să nu râzi sau să zâmbești la acest film.

Și nu este doar o comedie, Ghostbusters 1 nu face rabat nici de la acțiunea explozivă, chiar dacă uneori nu-i deloc cum te aștepți, dar dacă nu l-ați văzut n-o să vă împroșc cu spoilere, cert este că are destulă acțiune fantezistă și extrem de inovativă care n-are cum să dezamăgească.

Având în vedere dificultățile prin care au trecut producătorii în a realiza filmul, în circa 12 luni când scenariul nici măcar nu era terminat și încă nu era stabilită întreaga distribuție, Ghostbusters a ieșit de minune. Nici nu-i de mirare că a devenit un film legendar, dovadă că dacă ai o idee originală și sex-appeal la public vei obține și succesul dorit, cu un buget de circa 30 de milioane de dolari filmul a avut încasări de 10 ori mai mari. Și când te gândești că, aparent, ideea inițială a lui Dan Aykroyd era una mult mai grandioasă și ar fi costat pe atunci în jur de 300 de milioane de dolari pentru a fi făcut filmul în varianta lui originală, nici nu vreau să-mi imaginez în ce ar fi constat.

Filmul emană o atmosferă gotică plină de senzualitate, aici contribuind și Sigourney Weaver care, deși nu-i frumusețea șablon hollywoodiană, este sexy atât în rochii vaporoase, cât și în haine lălâi care nu-i arată nimic din trup, dar îți face sângele să fiarbă. Ups, am scris asta cu „voce tare‟?

Scenariul este unul excelent și bine condimentat cu replici inteligente, făcând trimiteri la aspecte biblice, științifice, supranaturale, dar fiind și tare jucăuș cu one liners memorabile care au intrat în panteonul replicilor celebre, n-are limbaj vulgar și simți că devii, simultan, mai copil și mai deștept ascultând dialogurile. Serios acum, ce filme mai combină glumele copilărești și elemente întunecate lovecraftiene?

Nu puteam finaliza fără să aduc aminte de coloana sonoră, una care știe să te terifieze fără zgomote puternice, ci cu ritmuri simple, dar sinistre, bine alese. Este simplu să-l faci pe om să tresară dacă-i bubuie fanfara militară în urechi, trebuie măiestrie să-l sperii cu note muzicale molcome cântate pe puțini decibeli. Iar melodia de bază este una dintre cele mai cunoscute piese din istoria cinematografiei, de la mic la mare, toată lumea știe să fredoneze melodia titulară Ghostbusters semnată de Ray Parker Jr.

Probabil mă împunge și nostalgia, că m-a luat cu fiori la inimioară revăzând acest film, dar pentru mine Ghostbusters merită 10 kilograme de ectoplasmă pentru că în afară de efectele speciale depășite ce nu-s din vina lui, n-am ce să-i reproșez, fiind un film făcut în era în care nu se scremea nimeni să bifeze o listă de obligativități ce trebuie să apară în film, o perioadă în care conta POVESTEA.

5 out of 5 stars (5 / 5)

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

The trip

Nu vreau să vă sperii cu titlul original, așa că mă voi referi la filmul …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *