Ghostbusters 2

Trecut-au 5 ani de la original și Ghostbusters 2 invada marile ecrane pentru a ne aduce o nouă aventură în New York-ul invadat de fantome.

Ups, care fantome? Că vânătorii de fantome, pokerul câștigător format din Venkman (Bill Murray – Zombieland: Double tap), Stantz (Dan Aykroyd – Pixels), Spengler (Harold Ramis – As good as it gets) și Zeddemore (Ernie Hudson – Ghostbusters) a fost trecut pe linie moartă tocmai din cauza lipsei de activități, fantomele pare că au lăsat orașul în pace și totu-i liniștit și nemâzguit, nu tu un craniu zburător, nu tu un Slimer scârbos, nu tu o orgie ectoerectilă, nimic.

Luați la mișto și căzuți în uitare, cei 4 cavaleri mânuitori de arme protonice s-au despărțit, fiecare văzându-și de ale lui, dar totul se va schimba în momentul în care o pictură a vrăjitorului carpatin Vigo (un blond strâmb cu plete tenebroase) își face apariția în muzeul în care lucrează și Dana (Sigourney Weaver – Alien). Hâdul tiran însetat de sânge pune ochii pe puradelul Danei pe care-l vrea drept vas uman în care să-și verse sufletul diabolic.

Unde mai pui că în subsolul adânc al orașului un râu de sloboz prematur strigoic rozaliu plin de răutate stă să răbufnească spre suprafață. Of, să mă exprim elegant, avem parte de un râu de nămol ectoplasmatic emo sensibil.

Așa că vorba melodiei, pe cine chemi să rezolve problema?

Evident, pe Ghostbusters. Că doar nu pe Dorel electricianul.

După cum observați, așa cum șade bine unui sequel, întreaga gașcă s-a întors, nu lipsesc nici măcar avocatul zevzec Tully (Rick Moranis – Ghostbusters) sau secretara zvăpăiată Janine (Annie Potts – Toy story 4).

Cât despre film, automat vin comparațiile cu primul care este oricum greu de depășit în ceea ce privește imaginația, iar Ghostbusters 2 nu se ridică la nivelul acestuia, reia destule elemente narative din primul și vine în mare parte cu aceleași glume aruncate de carismaticul Venkman care, chit că nu-s la fel de acide ca în primul film, tot rămân amuzante.

Deși mulți spun că partea secundă este mai pe sistem familial, mie mi s-a părut pe dos, am considerat filmul de față un pic mai brutal, axat pe ceva groază, pentru că sunt vreo 2-3 secvențe care-ți ridică părul măciucă dacă ești mai sensibil cu atriile, în special scena din tunelul părăsit.

Dar în general este mai cuminte, în primul rând nu-s atât de multe fantome prezente la apel, iar lupta finală nu mai aduce explozivitatea din primul film, pot spune că este un pic anti culminant, se termină așa, cam din senin și fără o luptă viguroasă.

Ce s-a simțit din plin la primul, anume efectele speciale butucănoase, aici pot spune că n-au deranjat deloc, saltul tehnologic dintre cele 2 filme a fost destul de mare, Ghostbusters 2 arată destul de bine și nu zgârie atât de rău pe corneea sensibilă, așa cum a făcut-o primul. Ba chiar piesa de rezistență rămâne și acum memorabilă și generatoare de gâdilături prin tot tegumentul.

Ghostbusters 2 este un film distractiv, mai potolit în prezențe diabolice, nu este atât de potențat ca primul, parcă și firul narativ se concentrează mai mult pe aspectul uman decât pe cel al spectrului supranatural, de unde și o senzație de timpi morți până la apariția moroiului cel dintâi care amenință integritatea corporală a eroilor noștri.

Nu m-am plictisit, pentru că avem momente de umor inteligent, ca urmare a unui scenariu bine scris, dar și scene care îți încălzesc sufletul pentru că filmu-i parșiv, ne bagă pe sub piele un bebeluș drăgălaș pe care îl îndrăgești, chiar de ești făcut din piatră cubică.

Ghostbusters 2 are însă un avantaj față de predecesorul său, împunge un pic societatea haină aflată într-o continuă decădere sufletească, o societate dominată de răutate, superficialitate, lăcomie și egoism. Chiar dacă o face pe un ton jucăuș, se poate observa o oarecare întunecime în anumite momente, un mesaj sinistru la care aderi din proprie inițiativă pentru că îți dai seama că Ghostbusters 2 are dreptate, prea suntem răi unii cu alții, prea sărim imediat la gâtul altora, prea ne înfășurăm în propriile interese și uităm că trăim într-o societate și nu singuri în mijlocul pădurii.

Trebuie să recunosc însă că nu mai are deloc farmecul primului film, este prea asemănător cu el, povestea este în esență aceeași. Știu că se spune că dacă nu-i stricat, nu repara, dar și dacă mănânci același fel de „fine dining‟, a doua oară nu ți se va mai părea la fel de bun ca prima oară.

Ce mi s-a părut că a tras spre canalizare filmul a fost coloana sonoră. Nu mă refer deloc la Who you gonna call, care mă activează imediat, ci la celelalte melodii care nu mi-au transmis nimic și chiar au devenit deranjante prin repetitivitatea lor melodică.

Cum nu se diferențiază prea mult de fratele mai mare, Ghostbusters 2 nu primește aceeași porție de haleală fantomatică, dar mi s-a părut un film bun, care merită 8 statui de aur.

4 out of 5 stars (4 / 5)

Link IMDB

Link RottenTomatoes

About admin

Check Also

The trip

Nu vreau să vă sperii cu titlul original, așa că mă voi referi la filmul …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *