Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Să iasă de la naftalină Ray Parker Jr. pentru că este nevoie de el odată cu apariția lui Ghostbusters: Frozen empire, un alt film în universul vânătorilor de fantome.
🎬 Ghostbusters: Frozen empire – Premisă 📖
Povestea este relativ simplă, că am mai văzut-o în această franciză.
Un artefact antic malefic ajunge în zilele noastre în mâinile unui niznai habarnist care îl vinde repejor să facă rost de un ban ușor.
Eh, dar drăcovenia sferică, nu plată, fix ca Pământul, ajunge în colecția unuia dintre membrii originali ai Ghostbusters, Ray (Dan Aykroyd – Pixels).
Ce să-mi mai răcesc gura de pomană, apropo de răcit, că nu mai este cazul să vă irosesc timpul.
O entitate cu capsa pusă pe omenire vrea să bage lumea-n congelator pentru că în urmă cu mii de ani duhul buclucaș a pățit o belită urâtă din partea oamenilor și acum vrea răzbunare.
Așa că trupa, cu mic, cu mare, cu tânăr, cu bătrân, se echipează și pleacă să se războiască, după posibilități, cu entitatea demonică.
💭 Ghostbusters: Frozen empire – Comentariu 🍿
N-am fost deloc mare fan al anteriorului Afterlife pe care l-am găsit prea de copii și prea axat pe nostalgie.
Și ce să vezi? Frozen empire urmează aceeași rețetă. Nu doar că este extrem de copilăros și marșează mai ceva ca naziștii-n Polonia pe elementul nostalgic, dar are și o structură narativă identică.
Să traduc pentru a pricepe și cei care nu au urmărit filmul pomenit anterior, se pierde o groază de timp cu fel și fel de baliverne neinteresante până se ajunge, într-un final, la ceea ce contează.
Adică la titlul filmului, la vânat de fantome pentru că apare imperiul înghețat.
Două treimi din timp, adică vreo 60 de minute, au constat în glume lipsite de haz și în povestiri interminabile cu multe trimiteri către producțiile originale din anii `80 ai secolului XX.
Să mă scuze producătorii, dar gata, s-a gătat șmecheria cu plăcerea de a ne aminti ce a fost în trecut, nu mai funcționează acest tertip leneș folosit pentru a ascunde un scenariu slab.
Nu că vreau să exagerez, dar până a intrat în scenă Nicușor Dan nervii mei nu doar că au fost întinși la maximum, dar au și început să pleznească.
Ups, Nicușor Dan am scris? Din instinct m-am dus cu gândul la el, că doar luminăția sa ce mai reușește performanța de a îngheța caloriferele pe timp de caniculă.
Voiam să zic Garraka, așa-l cheamă pe ăsta rău de vrea să belească omenirea.
Nici măcar Garraka nu reprezintă cine știe ce amenințare, la cât de indestructibil și periculos a fost caracterizat, când dai efectiv piept cu el, flori de măr, mai mult vorba este de el.
Mai și seamănă, ca fizic, cu Ebony Maw din Infinity War, nici aici filmul nu a venit cu ceva original care să iasă din tiparele francizei.
Și efectele speciale sunt cam dărăpănate, câteva dintre ele aduceau cu stop motion de acum multe decenii, atât de sacadate erau unele acțiuni realizate prin intermediul graficii computerizate.
Observați că nu pomenesc prea multe despre personaje pentru că nu am ce să adaug suplimentar față de ce am scris deja în Afterlife.
Sunt, în mare parte, aceleași, tinerii au de muncă prin peisaj, iar bătrâneii sunt prezenți pe acolo doar să stea la povești și să vină cu rezolvări miraculoase.
Doar Nadeem (Kumail Nanjiani – Eternals) este noutatea care are un rol major în poveste, dar personajul nu este deloc bine copt, caracterizarea lui este una anapoda și deloc credibilă.
Are în el sânge de Avatar, că face parte dintr-un neam cu niscai aptitudini, dar devine mult prea repede expert în ceva anume.
Din prostul satului de care râd toți se transformă după doar câteva încurajări banale (hai că poți!) în campion olimpic în specializarea lui despre care nu avea habar că o are cu câteva ore în urmă.
Cum sunt multe personaje în poveste, multe dintre ele se preumblă fără vreun scop anume, doar să dea cu prezența pentru a nu le uita și astfel unii actori sunt irosiți.
Nu mă apuc să înșir toate numele prezente în distribuție sau în alte poziții, că nu are rost, de asta a fost creat IMDB, le găsiți acolo.
Scenariul atacă și un concept interesant, nu zic despre ce este vorba, dar este prea puțin dezvoltat.
Nu înțeleg de ce s-a irosit atâta vreme cu nimicuri inutile, iar actul trei, cel în care se trece la acțiune, devine mult prea grăbit, încercând să facă de toate.
Mi-a dat senzația că scenariștii și-au adus aminte după o oră că este, totuși, vorba despre un film cu vânători de fantome și au îngrămădit pe final tot ce era captivant.
🏆 Ghostbusters: Frozen empire – Verdict 👍 sau 👎?
Este exact același film ca Afterlife cu un accent pus pe Phoebe (Mckenna Grace – Malignant) care primește cele mai multe minute pe ecran.
Însă povestea este seacă, repetitivă, pare făcută doar din obligație, să nu fie pierdute drepturile asupra francizei și să bage la înaintare drăgălașii omuleți Michelin ce urmează să fie vânduți sub formă de jucării.
De câte ori să mai văd aceeași poveste cu o entitate milenară cătrănită pe umanitate care iese din hibernare cu gândul de a extermina oamenii?
Trebuie un suflu nou care să injecteze interes în serie, prea este îmbătrânită în ciuda tinereții unor actori.
Aș fi vrut să lase în urmă comedia care devine din ce în ce mai penibilă, nu mai are niciun haz, și să intre cu bocancii în teritoriul R.
Știu că nu asta a fost ideea inițială de acum 40+ ani, dar ceva trebuie să se schimbe, nu mai merge așa, riscă să ajungă și franciza Ghostbusters o fantomă scheletică a ceea ce a fost cândva.
Singurul lucru cu adevărat bun, și care nu se va învechi în veci, a fost cântecul titular care și acum reușește să mă bine dispună, și nu pentru că-s nostalgic, ci pentru că-i piesa excelentă.
În final ce să zic? N-a reușit să mă convingă așa că nu-s deloc darnic, îi cumpăr doar 5 pungi cu chipsuri.
(2,5 / 5)
