Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
100 Top AFI
Locul 092 – Goodfellas
Spre rușinea mea, abia acum văd Goodfellas, unul dintre cele mai apreciate filme care au ca subiect mafia italo-americană și gangsterii în general.
Filmul regizat de Martin Scorsese este bazat pe fapte reale și ne prezintă mărirea și decăderea lui Henry Hill, un adolescent de sorginte irlandeză care, pe la mijlocul anilor 1950, este atras de mirajul vieții de huzur pe care o duceau gangsterii italieni cu care era vecin.
Așa că își vâră boxerii-n pantaloni și se bagă în seamă cu macaronarii care îl primesc cu brațele deschise, oricând dornici de tinerei proaspeți pentru a-i coopta în uriașa lor caracatiță ilegală.
Aici este luat sub aripa meșterului Paul, protectorul tuturor limbricilor cu gânduri de preamărire și, încetul cu încetul, Henry își face loc cu coatele, cu pumnii, cu tupeu, cu șarm, spre vârful ierarhiei. Anii trec, faima crește, portofelul se îndoapă, dar evoluția personajului Henry Hill (Ray Liotta) accelerează la viteză maximă când intră în contact cu James Conway (Robert de Niro), un baștan uns cu toate alifiile, și Tommy DeVito (Joe Pesci într-un rol memorabil ce i-a adus Oscarul), un aspirant la unul din scaunele călduțe din sânul mafiei italiene, singurul eligibil la o asemenea onoare, pentru că doar el este italian get-beget din acest trio care va băga spaima în toți.
Cei trei devin o forță cu care nu este bine să te pui, James fiind creierul organizator, Henry, fermecătorul muncitor, și Tommy, ei bine, Tommy este nebunul nevrozat care reacționează din instinct, și o face prost de cele mai multe ori.
Și uite așa, Goodfellas ne poartă prin viața lui Henry de la un mucos pe care nimeni nu dă un scuipat până la un mare mahăr care-i face pe mulți să micționeze doar când îi aud numele.
Filmul are o durată de aproape 2 ore jumătate pentru că este construit cu meticulozitate, prima oră ne aduce la zi cu începuturile lui Henry, ne construiește o lume captivantă și plină de opulență, dar periculoasă și ilegală, ca apoi, restul filmului să profite din plin de acest univers pictat cu măiestrie și să ne ofere una dintre cele mai autentice și brutale reproduceri a modului în care această organizație incredibil de întinsă, bine închegată și atotputernică funcționează.
Totul denotă o naturalețe ieșită din comun și un realism absolut, de parcă asiști pe viu la scenele respective, de parcă ești o muscă ce zumzăie în permanență pe lângă gangsteri adevărați și le urmărește pas cu pas toate acțiunile.
Deși nu prea sunt fan al acestui tip de film, Goodfellas m-a dat pe spate prin atmosfera paranoică în care personajele sunt în permanență în alertă și nu din cauza poliției, ci din cauza propriei tagme, pentru că la cea mai mică greșeală în viziunea lor, dar considerată impardonabilă de șefii omniscienți, un singur lucru este sigur, moartea. Și una violentă, cu una cu panseluțe la coșciug.
Ar fi multe de spus despre Goodfellas și despre personajul Henry Hill care devine tot mai lacom, lucru care-i denaturează modul coerent de gândire și, când se bagă-n seamă și cu drogurile, viața lui ia o turnură și mai dramatică.
Actorii nici că puteau fi mai bine aleși și s-au potrivit la perfecție în rolurile lor, dovadă fiind Oscarul lui Joe Pesci, plus o altă nominalizare la actorie pentru Lorraine Bracco în rolul nefericitei soții a lui Henry (nefericită după ce focul pasiunii a apus între cei doi).
Și ce surpriză uriașă să-l regăsesc pe Samuel L. Jackson și în acest film (chiar dacă într-un rol minor). Măiculiță, mi-e și teamă să urmăresc vreun film de prin anii 1950 că sigur dau de el în scutece.
Personajele sunt bine conturate, nu sunt caricaturi, așa cum vezi prin alte filme de acest gen, ba chiar și mare parte din actori sunt italieni sau de origine italiană, lucru rar întâlnit azi și care conferă o tușă suplimentară de realism filmului.
Scenariul te frige la propriu sub fund, te perpelește la foc mic, nu te lasă nicio secundă liniștit, mai mereu se întâmplă ceva palpitant în film, personajele nu stau o clipă locului, iar dialogul este isteț, fără replici aruncate aiurea și fără sens, fiecare cuvințel își are rostul, fiecare cadru contribuie la conturarea unei experiențe fascinante pentru spectator.
Aș minți dacă aș spune că nu am fost, pe la început cel puțin, gelos pe modul de viață guvernat de alte legi decât cele ale oamenilor normali, sclavii care trudesc zi de zi doar pentru a avea ce pune pe masă.
Ce aș putea evidenția ca bile negre ar fi faptul că filmul este narat, și asta strică un pic din misterul finalului (cel puțin pentru cei care nu cunosc povestea reală a lui Henry Hill). Plus de asta, faptul că timp de vreo 20 de ani personajele nu își schimbă înfățișarea și că actori de 35-45 de ani interpretează mai pe la început de film tineri de 20-30 de ani a fost de natură să mă cam deranjeze, personajele lui Robert de Niro și Ray Liotta sunt prezentate în introducere ca fiind la 29 de ani, respectiv 21 de ani, deși arătau de 50 și 40 de ani. Dar nah, astea-s chestii minore, să mă leg de ceva, că în rest nu am ce reproșa filmului.
Goodfellas este o epopee a gangsterismului clasic, care nu va îmbătrâni în veci, este un film atemporal, care va dăinui mult timp de acum încolo.
Ce pot să mai zic în afară de 10?
(5 / 5)
Trailer:
