Green Snake

admin 10/12/2021 Animație, Filme asiatice, Filme chinezești Leave a comment 811 Views

Schimbăm paletarul de culori și de la White Snake trecem la Green Snake, o continuare a primului film din 2019, tot o animație chinezească.

Este necesar să urmăriți White Snake pentru a pricepe Green Snake? Nu neapărat, dar nu ar strica să fiți puși în temă cu privire la relația dintre cele două surori.

Green Snake, care este pe Netflix, schimbă registrul și acțiunea se concentrează pe cealaltă soră, Xiao Qing sau, pe englezește, Verta care nu are astâmpăr și dă și ea de belea.

Se ia în goarnă cu un călugăr mare meserie-n magie și cum domniței zvăpăiate nu îi iese pasența de a-i dărâma ăstuia turnul înălțat la cer (bre, nu-s cuvinte meșteșugite cu subînțeles, este vorba de o pagodă), călugărul o pedepsește într-un mod mai mult decât crunt.

Îi face mutație în Asuraville, dar acest oraș nu este unul pe de-a-ntregul pământean, ehe, ce bine ar fi fost asta, ci este o locație plasată într-un tărâm misterios și atât de plin de pericole încât o eternitate-n iad ar părea o croazieră de lux.

Astfel, Vectra are un singur gând în minte, să scape din acel infern mitologic și să se întoarcă la călugărul gălbejit (că are veșminte de culoarea soarelui) și să se răzbune pentru pocinogul pe care i l-a făcut.

Ușor de zis, aparent imposibil de făcut.

Pff, când așteptam o animație cam la fel ca White Snake, că de aia este sequel, Green Snake îmi răstoarnă toate corăbiile cu fundu-n sus pentru că nu se putea ceva mai diferit decât prima parte.

Atmosfera se schimbă subit și devine una întunecată, odioasă chiar, nu mai este nimic flower power și fluturași rozalii zburând lin printre petale înflorite, în Green Snake avem parte de o luptă cruntă pentru supraviețuire în care sunt implicate o grămadă de personaje care de care mai hâde și demonice și cu poftă imensă de sânge și crime.

Bașca, orașul în care aceste suflete blestemate sunt captive este unul de coșmar, este un oraș viu în care calamitățile sunt la ele acasă, dar fiind o animație chinezească bazată pe mitologie, manifestarea acelor cataclisme capătă forme ieșite din comun și care dovedesc o originalitate debordantă.

Aici comedia lipsește cu desăvârșire, în schimb predomină acțiunea descreierată, scenele scandaloase venind unele după altele, cu rare momente de pauză destinate caracterizării personajelor noi cu care ne întâlnim.

Animația este una epică din acest punct de vedere, războaiele madmaxiene duse între taberele care se luptă pentru supraviețuirea în acest peisaj sterp și frugal sunt sângeroase și brutale, iar filmul nu se ferește de prezentarea unor vătămări corporale care încet de regulă cu prefixul de-, spre exemplu, decapitări.

S-au dus senzualitatea elegantă și farmecul suav din White Snake, aici avem un univers contopit între Game of thrones și Mad Max, fără speranțe de viață, fără luminițe înfipte la capete de tunel.

Mi-a plăcut foarte mult această schimbare de peisaj, dar Green Snake păcătuiește cu povestea mult prea alambicată și de lungă durată, trece de 2 ore și un sfert, asta ducând la multiple fire narative care se întretaie permanent și care strică ritmul filmului de la un moment dat nu mai știam ce vrea de la scurta mea viață.

Green Snake este o nouă dovadă că mult strică, destule subiecte secundare puteau lipsi cu desăvârșire și cred că mesajul final al producției ar fi fost potențat și cu mai mult impact.

Eu sunt precum curentul sinusoidal, una caldă, una rece, acum vine una de vară, scenariul este nemilos cu spectatorul și ascunde o grămadă de surprize neașteptate, are mai multe twisturi decât celebra melodie a lui Chubby Checker și m-a prins de multe ori pe picior greșit, rupt și băgat în ghips cu șmecheriile lui răsturnătoare de situații.

Nu lipsește profunda miasmă a înțelepciunii orientale, pildele fiind unele la fel de penetrante cerebral precum cele din White Snakee, iar mesajul de bază este cam același și se referă la sacrificiile incomensurabile pe care ești în stare să le faci pentru persoana iubită, deși aici contextul este cu totul altul.

Păcat că spre final o dă într-un melodramatism exagerat lipsit de impactul emoțional al lui White Snake, ba chiar se duce spre enervare întrucât mi-a scapăt ceva de dulce, în traducere neamendabilă: „Da` termină-te odată, că deja m-ai omorât cu jelania‟!!!

Marea problemă a lui Green Snake este scenariul prea încâlcit, fără sens, s-a complicat prea mult spre binele său, altminteri dacă rămânea în niște haine mai simple ar fi fost mai bun.

Dar chiar și așa, rămâne o animație meritorie, complexă prin imaginație și mândroste, înecată de prea multe franjuri narative care mă determină să nu mă urc chiar în vârful pagodei, ci să mă opresc undeva la nivelul 7.