Guardians of the galaxy vol. 2

admin 05/05/2017 SF Leave a comment 3,787 Views

Guardians of the galaxy vol. 2 continuă povestea trupei pestrițe de nelegiuiți care a luat în 2014 prin surprindere o lume întreagă cu aventurile lor năstrușnice și amuzante.

Cei cinci, Star Lord (Chris Pratt), Gamora (Zoe Saldana), Drax (Dave Bautista). Rocket (voce Bradley Cooper) și Groot, de fapt, Baby Groot, (voce Vin Diesel) fac ce știu ei mai bine, se pun în slujba celor care plătesc mai mult, așa cum aflăm din introducerea colorată și haioasă în care trupa se ia la trântă cu un monstru uriaș, dar în care prim-planul îl fură Baby Groot cu dansul său.

Cum Rocket nu se abține să nu facă niște tâmpenii tipice, gașca nebună se trezește cu o flotă pe urmele lor cu scopul de a le curma viețile, flotă aparținând chiar celor în slujba cărora se aflau și pe care i-au trădat șutind niște baterii inepuizabile, taman bune de pus în vibratoare.

Povestea capătă conotații sentimentale când în scenă apare, din neant, cam pe nepusă masă, dacă e să îmi dau cu părerea, ăla negru, de respira greu, pardon, am greșit franciza, în fine, ne trezim cu tac-su lui Star Lord care îl dibuie după atâta amar de vreme și vrea acum să recupereze timpul pierdut.

Ni se servește una bucată poveste lacrimogenă, tocmai bună de telenovelele de după-amiază și tocmai când ne pregătim să o rupem în plânsete de bucurie la această reuniune demnă de Acces direct, hop, parcă începe să miroasă ceva nasol dintr-un cotlon al scenariului.

În peisaj își face apariția și Nebula, sora descreierată a Gamorei, bașca și fluierătorul de săgeți, adică Yondu, ne onorează cu prezența pentru că încă mai are un cui de rezolvat cu trupa noastră de șoc și vrea doar o vorbă să le mai spună.

Cum avem toate ingredientele pe foc, se coace de-o nouă aventură intergalactică și mai zănatecă decât cea din prima parte.

Din păcate, nu întotdeauna ingredientele multe garantează și o masă gustoasă, ori aici avem prea multe personaje care sunt pe acolo doar să iasă la socoteală.

Scenariul are mari lacune în ceea ce privește ritmul de desfășurare, ba avem scene îndelungi lente, cu povești de aducere aminte, în care se pierde timpul inutil cu rememorări care s-ar vrea melancolice, să ne atingă la corazon, dar umorul forțat le face să dea rateu, ba avem scene de acțiune nebună, intensă, aparent violentă (că doar trebuie să se uite și pruncii la film fără să rămână cu sechele permanente pe creier), dar scurte și grăbite, încât nici nu realizezi ce se întâmplă, cine cu cine se luptă și, mai ales, de ce.

Probabil o să îmi iau mare hate, în primul rând de la mine, că aveam cu totul alte așteptări de la film, dar m-a dezamăgit cam mult, este departe de ceea ce am dorit și am crezut că va fi.

Știu că filmele din universul Marvel sunt axate mai mult pe comic, dar aici se întrece măsura, și nu în sensul bun. Glumele sunt la tot pasul, din păcate multe dintre ele nu au nici un haz, se exagerează cu repetitivitatea unor poante care-și pierd din farmec, de câteva ori pică și fix ca un cui în deget, taman când te pregăteai să smucești din nas și te căutai de batistă, poc, cade o dumă care-ți strică tot momentul dramatic.

Este un film SF, dar accentul cade mai mult pe fantastic decât pe științific, povestea este una prea fantasmagorică, parcă prima parte, oricât de ciudat sună, era mai cu picioarele pe pământ, cu o intrigă mai credibilă, aici deja o dăm în basme cu planete vorbitoare.

Plus de asta, filmul este mult prea colorat, parcă ești aruncat în mijlocul unui curcubeu, culorile cât mai vii, cât mai stridente, te atacă din toate părțile și dau filmului o tentă de falsitate. Niște inorogi rozi mai lipseau și aveam de toate.

Asta nu înseamnă că dacă am huiduit filmul, este unul de cacao cu lapte, este antrenant, plin de acțiune stelară, poantele care și-au atins ținta, au făcut-o într-un mare fel, zguduind sala de hohote de râs, avem și vreo două momente emoționante nestricate de tonul prea glumeț al filmului, dar și câteva apariții surprinzătoare, și nu, nu mă refer la celebrul cameo al lui Stan Lee care, între noi fie vorba, deja a devenit ceva enervant de la o vreme, de-a-n pulea, scuzați expresia, e musai să fie consumată o scenă doar pentru a-l băga pe țeavă pe tataia Lee. OK, e tăticul super eroilor, dar gata, ne-am prins de asta de primele zece ori când l-am văzut în filme.

Unde eram? Că mi-am pierdut șirul gândurilor. Ah, da, filmul este bunicel în ciuda acestor bile negre pe care le-am identificat, doar că am început să mă satur de tonul ăsta miștocar pe care îl adoptă Marvel, universul este în pragul distrugerii, nu cred că îi mai arde cuiva de poante într-o astfel de situație. Una este când umorul vine de la sine, alta când ne este băgat pe gât cu forța.

Actorii își fac treaba cu brio, parcă să zic că Bautista în rolul lui Drax își cam trage spuza de pe turtă, având cele mai interesante și neașteptate replici dar și un moment, scurt, ce e drept, de intensă durere sufletească absolut devastatoare.

Tot filmul a părut doar un preambul, o introducere pentru altceva mai interesant, mă așteptam la ceva cu adevărat epic, să scriu în termeni culinari, credeam că voi fi servit cu ceva demn de sintagma fine dining, nu să primesc aceeași ciorbă, care, chiar dacă a fost foarte gustoasă prima oară, reîncălzită își pierde mult din savoare. Cam așa am perceput acest Guardians of the galaxy vol. 2. Chiar nu mi-aș dori ca James Gunn să regizeze și partea a treia, pentru că se vede că a obosit chiar de la partea a doua unde pare că a avut mână liberă să creeze ce a vrut pentru că povestea nu prea a avut vreo legătură cu universul Marvel, în scenă neapărând nici Thanos și nici vreo Infinity Stone, doar s-a adus în treacăt vorba despre tătucul celor două colorate, verzuia Gamora și albăstrita Nebula.

Ce să mai zic de coloana sonoră care e la ani lumină de prima parte, nu îți rămâne nimic întipărit în minte, ba mai mult de atât, cea mai mișto melodie apare doar în trailer, în film nici urmă de ea, am ieșit de la film fredonând tot Hooked on a feeling.

Mă cam doare degetul să apăs pe 7, că mă așteptam la minim 9, dar chiar nu pot să-i dau o notă mai mare. Primul Guardians of the galaxy, chit că a fost doldora de ilar, parcă a fost mai serios și cu un subiect mai coerent decât această continuare.