Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Nu am mai văzut de foarte multă vreme un thriller reușit și mi-a picat în mână Hangman, un titlu ce suna promițător, mai ales că era cu Al Pacino.
Doi detectivi, Al Pacino (pensionat) și Karl Urban (cu ceva tragedie la activ) sunt nevoiți să facă din nou pereche în momentul în care la scena unei crime odioase este lăsat drept indiciu numărul insignelor celor doi, precum și alte informații ajutătoare, vorba vine, spre următoarea victimă.
Da, avem de-a face cu un criminal în serie care se folosește de popularul joc Spânzurătoarea pentru a-și impune punctul de vedere, unul încă necunoscut publicului larg.
În echipă se infiltrează și jurnalista Christi care devine umbra celor doi, urmându-i peste tot și înregistrându-le fiecare mișcare.
Pe măsură ce acțiunea filmului înaintează, numărul cadavrelor crește cu fiecare zi, crimele capătă conotații tot mai odioase și devine clar ca lumina lunii că acest caz are legătură cu trecutul celor doi detectivi, doar că nimeni nu știe încă în ce fel, cam prea convenabil cum trecutul răufăcătorului se leagă de viețile ambilor detectivi.
Cum criminalul are o precizie de metronom, la fiecare 24 de ore apărând câte un nou cadavru, echipa de șoc formată din detectivii Archer și Ruiney și ziarista Christi este obligată să gândească în viteză și să identifice cât mai repede posibil diverse indicii care să-i ducă la descoperirea locației următoarei victime în speranța că vor ajunge înainte de termenul limită pentru a salva niscai vieți.
Alte detalii nu mai pot da pentru un astfel de film.
Este Hangman bun de ceva?
În ciuda notelor execrabile pe care le are, filmul mi s-a părut a fi unul decent, mai ales că sunt fan al unor astfel de premise care te fac să gândești alături de personaje și să încerci să îți dai seama singur cine este făptașul pe baza informațiilor frugale și aparent insignifiante pe care le primești pe parcursul filmului.
Modul în care crimele sunt legate una de alta este ingenios, amănuntele care îi pun pe detectivi pe următoarea pistă sunt delicioase, iar acest joc de-a șobolanul și pisicile este intens, mai ales că timpul avut la dispoziție este foarte scurt.
Deși scenariul este previzibil, știam încă de la început cine este criminalul, dar fără să îl știu cu adevărat, nu sunt criptic, nu este vreo ghicitoare, o să vă dați seama la ce mă refer, cu toate astea, te ține în suspans și te face să îți imaginezi fel și fel de teorii cu privire la dementul care are chef de jocuri sângeroase și mortale.
Și partea decentă a filmului doar în asta constă, în crime misterioase și indicii aparent fără sens la început care îi conduc pe detectivi către revelația finală.
Din păcate Hangman suferă grav la alte capitole.
După cum ziceam, în film este prezent și marele Al Pacino, zic prezent, că doar a semnat pontajul, că de făcut treaba nu și-a făcut-o deloc, practic este un somnambul în tot filmul, plictisit și parcă enervat că trebuie să se prezinte pe platou pentru a presta munca pentru care a fost angajat.
Înțeleg că a trecut de o anumită vârstă și nu mai are poftă de odinioară, dar nici chiar așa, orice s-ar întâmpla în film, el are aceeași moacă plictisită care m-a scos total din ritmul acțiunii.
Apropo de acțiune, aia care este, vai mama ei, urmăririle cu mașini par a fi filmate cu o cameră de bord în traficul din București.
Un alt lucru deranjant a fost lipsa totală de realism a investigației, să fim serioși, putea fi Shakespeare cel care îi urmărea pe detectivi pentru a scrie o operă, dacă ar fi intervenit un astfel de caz, în mod clar ar fi fost ușuit imediat, nu cărat de poliție la fiecare crimă tot mai teribilă.
Nu mai spun că aveam impresia că investigatorii parcă erau niște puștani ieșiți de pe băncile facultății, tropăiau prin scena crimei fără niciun stres cu privire la distrugerea potențialelor dovezi și nici măcar nu s-au sinchisit să belească ochii la cuvântul sugerat de joc pentru a rezolva enigma propusă de antagonist.
Și criminalul pare a avea puteri supraomenești, înțeleg că întregul plan a fost desenat din timp dar totuși, să execuți la perfecție în fiecare zi câte o crimă și să nu lași urme nedorite, mai ales că unele cadavre sunt proțăpite în văzul lumii, deja ține de domeniul fantasticului.
Per total, Hangman este o copie ieftină după Seven, inventiv pe alocuri, care te ține destul de încordat și cu sinapsele întinse la maxim, dar care scârțâie la greu în alte compartimente.
Înțeleg de ce este filmul făcut praf, dar nu este chiar în halul acela de neurmărit așa cum vor unii să ne facă să credem, din punctul meu de vedere, așa cum am zis la început, este decent, dar asta doar datorită crimelor atroce și inteligente și afinității mele pentru acest gen de filme, dar nici eu nu îi pot da mai mult de un 6.
Este trist să vezi cum legende actoricești ajunse în pragul pensionării nu mai primesc roluri memorabile, iar cele pe care le acceptă le interpretează în sictir.
(3 / 5)
Trailer:
