Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Cu o distribuție bogată-n nume cunoscute, dar venind de la Disney, nu știam ce așteptări să am de la Haunted mansion.
Și m-am și cocoțat la VIP să-l văd.
🎬 Haunted mansion – Premisă
Ben (LaKeith Stanfield – Judas and the Black Messiah) este un geniu al astrofizicii, dar care a decăzut pe plan profesional și acum o arde cu tururi blege pentru turiști creduli.
Un popă (Owen Wilson – Marry me) îi bate la ușă cu o propunere apetisantă din punct de vedere monetar, să îl ajute să izgonească niște fantome dintr-o casă bântuită locuită de Gabbie (Rosario Dawson – Clerks II).
Deși nu prea este convins de exactitatea cuvintelor părintelui Kent, necrezând în spirite scuipătoare de ectoplasmă, Ben acceptă propunerea pentru că are nevoie de cașcaval.
Se mai bagă în seamă și un profesor cu expertiză în domeniu (Danny Devito – Jumanji: The next level), plus o Mamă Omida de-ale lor jucată de Tiffany Haddish (The unbearable weight of massive talent).
Ghiveciul multicultural, pardon, echipa de șoc este gata să înfrunte aparițiile supranaturale care se preumblă prin Haunted mansion fără vreun scop anume la prima vedere.
💭 Haunted mansion – Comentariu 🍿
Când zici Disney în ultima perioadă gândul se duce la orice, mai puțin la originalitate, filmul de față fiind o altă adaptare a parcului de distracție cu această tematică, prima fiind producția din 2003 cu particula The în față.
Așadar, la nivel de inovație avem din start o mortăciune pentru că nu se vine cu nimic proaspăt, totul degajă un miros rânced ca o mâncare stătută uitată într-un colț de cămară.
Mă așteptam să mă bântuie cu ceva noutăți în domeniu, nu să fie aceeași Mărie, dar cu o pălărie mai modernă care nu reușește să acopere mătreața din scenariu.
Pe partea de umor nu am chicotit deloc, glumele nu au reușit să exorcizeze din mine nici măcar un zâmbet forțat.
Nu se bazează pe poante verbale, că asta ar necesita inteligență-n scriitură, ci pe schimonoseli faciale și reacții cât mai pocite ale personajelor la vederea unor fantome.
Precedentul film scris de Katie Dippold a fost Snatched. Și cu asta cred că am zis tot, deși anterior lui a mai semnat și remake-ul feminin Ghostbusters care mie mi-a plăcut foarte mult, deși sunt în micro minoritate.
Ce să zic despre poveste? Este una clasică, repetitivă și cu deja vu la purtător.
Fantomele bântuie dintr-un motiv ce nu pare clar instantaneu, dar pe parcurs ne este dezvăluit, iar oamenii se chinuie să scape de ele într-un fel sau altul.
Care cu bălmăjeală magică de țigancă premonitoare, care cu biblia atârnată de gât, care cu explicații științifice ce sună a aiureală de adormit copiii.
Nici măcar vizualul nu are capacitatea de a impresiona cu ceva anume, sunt scene pe care le-am mai văzut, unele chiar împrumutate din filme cu ștaif care le-au folosit mult mai bine și mai cu folos.
Pe alocuri acțiunea chiar devine plictisitoare, ceea ce nu este deloc măgulitor pentru un film, în general, dar mai ales pentru unul cu fantome care n-au stare și care trebuie să bage sperieții în oameni.
Noroc că au fost multe jumpscares zgomotoase, că mă mai trezeau din picoteală, s-o gătat filmul aproape de ora 1 și vă dați seama că boșorogul de mine cu greu a rezistat până atunci.
Dacă este să evidențiez ceva pozitiv în Haunted mansion atunci acel ceva ar fi povestea din spatele unui personaj, una care se prezintă cu multă emoție și chiar m-a atins la inimă felul în care a fost dezvoltat respectivul.
În rest, ceilalți sunt pictați în tușe grosolane, fără multe caracteristici, sunt unidimensionali, cu o trăsătură principală anume și atât, n-au deloc complexitate.
Și nici eu nu am avut la dispoziție vreo bilă magică de cristal să dau în bobi să aflu ce se ascunde în inima acelor personaje.
Pentru că nu eram în cunoștință de cauză cu privire la câteva apariții pe plan secund, pot spune că am fost surprins de prezența unor nume neașteptate.
Păcat că toți acești actori talentați au fost irosiți de un scenariu plăpând la nivel intelectual.
🏆 Haunted mansion – Verdict 👍 sau 👎
Este un film fără vreun scop anume, doar să fie ceva lansat pe marele ecran.
Punctul de atracție pe care s-a și bazat campania de promovare a fost distribuția bogată în nume talentate, nu s-a insistat pe poveste că nu prea avea pe ce.
O dovadă care vine să întărească ideea de subțirime a poveștii este prezența unor nenumărate momente de narațiune în care ne sunt explicate noțiuni și evenimente ca la copiii de grădiniță.
Și când se pornește filmul pe povestit, cu greu îl mai oprești, puteai să rostogolești capete prin scenă că nimic nu îl defaza din misiunea lui de a ne bombarda cu informații inutile.
Nu este nici horror, nici comedie, cel puțin nu în catalogul meu, nu a reușit să mă determine să investesc ceva consistent în el, nici la nivel sufletesc, nici la nivel cerebral.
O să-i bocesc 5 incantații și asta pentru construcția acelui personaj care a mai piperat filmul cu ceva sentimente lacrimogene.
(2,5 / 5)
