L-am văzut pe câinele Mbappé în Atlasul Universului, așa că era normal să vină și rândul lui Odin din Heart of the Beast.
📖 Premisă
James (Brad Pitt – Fury), fost militar din Forțele Speciale, își petrece retragerea alături de Odin, câinele care i-a fost partener inclusiv în război.
Cei doi se cunosc atât de bine încât James poate vorbi minute în șir, iar Odin îi răspunde dintr-o înclinare a capului. Uneori am impresia că patrupedul ar avea câteva observații serioase despre deciziile superiorului.
După ce James suferă o criză cardiacă la manșa avionului, aparatul se prăbușește într-un lac din Alaska. Supraviețuiesc, dar drumul până la civilizație trece prin apă înghețată, munți, răni și diverse animale hămesite.
Prin comparație, călătoria prin Mordor începe să pară o vacanță all-inclusive.
Oameni mai apar rar, iar J.K. Simmons (Whiplash) primește un rol scurt, menit să aducă puțină căldură într-un loc în care natura pare hotărâtă să-i trimită pe James și Odin direct la morgă.
💭 Comentariu
Nu poți să dai greș când într-un asemenea film bagi și un câine. Mai ales unul cu chipul lui Odin, capabil să transmită printr-o singură expresie mai mult decât reușesc unele distribuții în două ore de dialog.
Mie Heart of the Beast mi-a amintit de The Revenant, dar în versiunea 2.0. Brad Pitt preia postul lui Leonardo DiCaprio, iar natura își păstrează programul complet de tortură. Diferența este că acum omul rătăcit are alături un câine credincios.
Și, pe cuvânt, de câte ori James se băga într-o nouă nenorocire, primul meu gând era: „Bine, dar câinele unde e?”.
🐕 Odin, actorul care nu are nevoie de replici
Cea mai bună interpretare din film îi aparține câinelui. Regulamentul Academiei îi închide poarta către Oscar, însă Odin ar merita măcar să fie lăsat să urineze pe covorul roșu în semn de protest.
Uitați-vă la chipul lui! În mintea mea începeau imediat să curgă replicile. O singură întoarcere a capului către Brad Pitt spunea clar: „Meștere, tu știi ce ne așteaptă acolo?”
În alt moment părea să-l întrebe dacă planul fusese conceput de un fost militar sau de cineva care și-a pierdut busola odată cu medicamentele.
Eu mă atașasem atât de tare de el, încât Brad Pitt putea să mai încaseze câteva lovituri. Când pățea ceva câinele, se termina distracția!

🎭 Brad Pitt, ai grijă de colegul de platou!
Pitt înțelege că împarte filmul cu un partener cu care nu poate concura. Sala ofta de admirație chiar și când Odin ridica o ureche.
James este încăpățânat, epuizat și poartă războiul după el, inclusiv când încearcă să se odihnească. Are pregătirea necesară să se descurce în sălbăticie, însă inima îl lasă tocmai când îi este lumea mai dragă.
Mi-au plăcut momentele în care îi vorbește lui Odin ca unui camarad. Îl încurajează, îl ceartă, negociază cu el de parcă ar fi doi veterani care nu cad de acord asupra traseului.
Iar Pitt știe să joace oboseala omului care ar vrea să se oprească, dar se uită la câine și mai găsește puterea să facă un pas.
🎬 Noua Zeelandă, patru câini și buzunarele lui Brad Pitt
Deși acțiunea se petrece în Alaska, filmările au avut loc în Noua Zeelandă, printre peisajele spectaculoase ale Insulei de Sud.
Și se vede că oamenii au ieșit din studio. Ploaia cade peste Pitt, hainele i se umplu de noroi, iar munții aceia nu par deloc interesați că au în față un actor premiat cu Oscar.
David Ayer a povestit că filmările au fost solicitante inclusiv fizic. Pentru o secvență subacvatică, Pitt a coborât într-un avion scufundat, și-a jucat momentul și a ieșit la suprafață pentru aer.
Cât despre Odin, aici vine partea interesantă: rolul a fost împărțit între patru ciobănești germani, Uber și trei dintre fiii lui. Fiecare era pregătit pentru anumite sarcini, de la înot până la secvențele filmate la înălțime.
Uber fusese câine de căutare și salvare și avea deja experiență cu elicopterele. Pitt a petrecut timp cu el înaintea filmărilor ca să-i câștige încrederea. În timpul producției, umbla cu buzunarele pline de pui fiert, folosit pentru a-l recompensa.
Patru câini și unul dintre cei mai cunoscuți actori ai planetei, motivați cu niște pui fiert. Hollywood!
Pe ecran însă există un singur Odin. N-am simțit trecerile dintre câini, ceea ce spune destule despre munca antrenorilor.
Cât despre natură? Mai are rost să pomenesc? Cadrele largi îți arată cât de frumoasă e sălbăticia neatinsă de mâna mizerabilă a omului, apoi îi descoperi pe James și Odin, două puncte minuscule care trebuie să găsească drumul spre casă.
Ca să nu elogiez filmul până la capăt, animalele care nu se numesc Odin trădează pe alocuri calculatorul. Ursul și lupii ar fi meritat ceva mai multă atenție, dar confruntările mi-au ținut pulsul sus. Când James și Odin erau atacați, nu mai stăteam să număr firele din blana bestiilor fioroase.

❤️ Doi supraviețuitori, aceeași traumă
James și Odin s-au întors din război, dar războiul n-a plecat cu totul din ei. Secvențele din trecut explică de ce sunt atât de legați și de ce, odată pierduți în sălbăticie, niciunul nu concepe să ajungă acasă fără celălalt.
James îl protejează pe Odin, Odin îi salvează pielea lui James, iar după câteva asemenea schimburi nici nu mai știi cine are grijă de cine.
Sunt doi veterani care au trecut împreună prin lucruri cumplite și care continuă să se susțină unul pe celălalt. Câteodată mă uitam la James și aveam impresia că Odin este singurul motiv pentru care omul mai găsește puterea să înainteze.
Iar Ayer știe foarte bine ce-mi face când pune câinele în pericol. Am văzut destui oameni fugind de urși și lupi prin filme, dar când îl vedeam pe Odin suferind, parcă mă durea pe mine.
Și când se aude Willie Nelson cântând „Stand by Me”, aproape că nu mai sunt necesare alte explicații. James și Odin au propria lor versiune a cântecului: dacă plecăm de aici, plecăm amândoi.
🏆 Verdict
Heart of the Beast m-a prins de la început și nu m-a mai lăsat să mă relaxez. Brad Pitt își ia porția de suferință, iar Odin este vedeta incontestabilă a filmului.
N-o să zguduie din temelii cinematografia, nu vine cu vreo idee nemaivăzută și nici nu-ți schimbă sensul existenței. Dar e un film bine făcut, care știe să te țină cu sufletul la gură și, spre final, îți livrează și jelania nelipsită. Eu am pus botul la toate, evident. Mai ales la câine.
Am pornit la drum așteptând o aventură zdravănă de supraviețuire și am primit o poveste despre doi camarazi care au rămas singura familie unul pentru celălalt.
Un film excelent, care m-a făcut să mă tem pentru un câine mai tare decât mă tem pentru majoritatea personajelor umane din filmele de supraviețuire.
Brad, să nu te superi, dar Oscarul îl vreau pentru Odin.
Trailer