Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
(3 / 5)
După mult timp mi-am făcut curaj şi am reuşit să văd The battle of the five armies, adică hobitul partea 15.300.
Se pare că de la o vreme pic doar la finalul unor serii de filme, dar asta e, ce să fac dacă m-am apucat de youtubăreala cam târziu.
Povestea se reia fix de unde s-a terminat partea secundă, în coadă de peşte, un final extrem de prost, ar fi trebuit ca începutul părţii a treia să fie inclus ca deznodământ în Desolation of Smaug şi nu ar fi fost nici o problemă. Dar nah, dracu ştie ce e în mintea ăstora de concep asemenea cretinităţi, ca să fac o comparaţie, dacă Mockingjay s-a terminat în timpul partidei de sex, atunci Desolation of Smaug s-a terminat în timpul ejaculării, scuzaţi-mi expresia.
Deci începem cu finalul confruntării cu dragonul Smaug care nu are altă treabă decât să distrugă un oraş dându-i foc, de ce, nici el nu prea ştie, şi după ce lumea care e pe acolo rezolvă problema cu dragonul intrăm efectiv în ultima parte a trilogiei bazată pe o carte de 300 de pagini pentru copii, deci vă daţi seama cam cu ce au putut fi umplute aproape 9 ore de film.
Povestea începe, de fapt, nu, continuă cu misiunea gnomilor de a pune mâna pe averea păzită de dragonul Smaug din Muntele Singuratic şi mai ales, găsirea faimoasei Arkenstone.
Evident că odată ce au pus mâna pe averea incomensurabilă, vestea circulă repede şi alte specii conlocuitoare al acestui tărâm imaginar dau buzna să pună mâinile sau labele, fiecare ce are, pe acea avere. Şi uite aşa se coace de-o bătălie de proporţii epice.
Ehe, nu vă excitaţi prea repede că până la bătălia propriu-zisă va trece multă plictiseală, că doar filmul are 2 ore jumătate, dor nu aţi vrea să se bată ăia aşa de mult?
Aşa, băieţii veseli pun stăpânire pe averea ce li se cuvine dar nenea conducătorul, Thorin cel viteaz începe să o ia razna din cauza bolii dragonului sau febra aurului şi nu mai gândeşte coerent, dintr-un conducător capabil să înfrunte cu succes armate mult mai numeroase devine un ţăcănit care umblă toată ziua alandala prin grămezi imense de aur căutând fără succes un rahat de piatră bling-bling crezând că ar fi vreo gaură din covrig sau miezul din dodoaşcă.
Mă rog, şi uite aşa trece mai mult de o oră din film, o oră atât de interesantă încât abia puteam să-mi ţin ochii deschişi, numai şi numai trăncăneală inutilă fără pic de interes pentru mine şi care nu aduce nimic nou poveştii. Abia binişor după prima oră începe filmul cu adevărat, când se strâng armatele în jurul muntelui care adăposteşte comoara şi încep luptele dintre cele 5 armate, gnomii, oamenii, elfii, orcii şi am avut dificultăţi să identific cea de-a cincea armată, se pare că ar fi lupii. Şi când încep, apoi încep nene, chit că în fazele iniţiale nu prea ştii cine cu cine se bate, că e o ditamai învălmăşeala, nu prea înţelegi pentru cine trebuie să suferi şi pentru cine să te bucuri când crapă.
Abia mai târziu, când luptele trec de la plan colectiv la plan individual poţi să te bucuri în plin de acţiune, pentru că ştii clar cine cu cine se bate, poţi să urmăreşti acţiunea fără să te ia durerea de cap, te concentrezi mai bine când se luptă doar câteva personaje.
Finalul e final, nu prea e cine ştie ce în opinia mea şi de fapt nu e final, pentru că şi după ce toate s-au terminat mai trebuie să suporţi alte 20 de minute de nimic ca să ajungi la partea în care scrie The end. Face o legătură vagă cu seria Stăpânul inelelor dar sincer, nu mi-am dat seama la ce referea şi nici nu mă interesează.
Teoretic filmul are 2 ore şi aproape jumătate, dar practic nu durează mai mult de 40, hai 50 de minute că azi sunt generos, restul e doar umplutură inutilă de 2 lei pentru privitorul de rând care nu e pus la punct cu acest univers, probabil umplutura e interesantă doar pentru fanii înfocaţi ai acestei lumi.
Bun, gata cu povestitul, cam acesta e filmul, multă vorbă inutilă şi niscai acţiune, dar nimic noi, celelalte 5 filme au fost la fel, deci nu ştiu de ce sunt surprins de chestia asta.
Desigur că filmul nu conţine doar aceste bătălii epice, partea plictisitoare e umplută cu alte poveşti neinteresante, ba lupta oamenilor pentru supravieţuire după dezastrul provocat de Smaug, ba un triunghi amoros interspecii, ba apariţia lui Sauron, adică sper că el a fost, care ameninţă cu nenorociri infinite, ba nişte secvenţe cu un fraier laş care se tot fofilează, făcând orice ca să-şi scape pielea şi să strângă avere, şi aşa mai departe, sunt destule fire epice care uneori nici măcar nu se întretaie iar unele chiar sunt lăsate de izbelişte la final. Nu mai insist asupra lor mai ales că nici nu le-am acordat mare atenţie.
În schimb luptele sunt o cu totul altă mâncare de peşte, aici avem acţiune cât cuprinde, efervescentă, aşa cum doar Peter Jackson ştie că o conceapă, rămâi cu gura căscată la spectaculozitatea secvenţelor. Avem şi niscai dramă, că într-un final, după atâta amar de vreme încep să mai şi moară din personajele principale, nu spun care, şi verşi câte o lacrimă pe ici, pe colo. Din păcate pentru cei care au văzut şi prima trilogie, suspansul acestor lupte este mult diminuat pentru că ştii că unii dintre ei nu vor muri pentru că i-ai văzut în viitor, aşa că te uiţi mai relaxat la acele lupte ştiind clar cine va ieşi învingător.
După cum spuneam, lupta finală nu este chiar ceea ce mi-am dorit, aş fi vrut ceva apoteotic, un sfârşit demn de o asemenea trilogie dar nu s-a putut. Nu prea sunt fanul acestei serii deşi tare aş fi vrut să îmi placă.
Probabil o să fiu înjurat când trec la realizarea tehnică.
Aici mi s-a părut că sunt multe probleme, oricât de incitantă a fost acţiunea, aia care a fost, imaginea e prea prelucrată, nici nu ştiu cum să mă exprim, e prea cizelată, prea glossy, arată prea mult ca nişte poze din revistele mondene. Nu arată deloc real, îţi dai seama clar unde au fost folosite ecranele verzi, şi asta e mai peste tot, nici măcar casele nu par reale, uneori nici oamenii, sunt prea perfecţi, emit o strălucire ireală, nu mai zic că în imaginile largi totul pare desprins din desene animate.
O altă problemă ar fi proporţiile personajelor care nu se respectă deloc, în cadre largi vezi cum un gnom e extrem de scund pus lângă un elf dar când e vorba de interacţiune, de atingeri, cum dracu se face că mâinile au aceeaşi dimensiune, sunt câteva astfel de secvenţe care m-au făcut să oftez, adică pe bune, unul are 1 metru înălţime, altul are 2 metri înălţime, dar mâinile sunt la fel? Come on, unde e atenţia pentru detalii?
Chestiile astea mi-au sărit în ochi în timpul plictiselii că în timpul acţiunii am fost ţinut în priză şi eram preocupat de film aşa cum ar fi trebuit să fiu pe tot parcursul lui.
Actorii sunt aceiaşi din primele 2 părţi, fiecare joacă aşa cum poate, nici nu pot spune că au existat roluri principale, că a fost un amalgam de personaje, nici unul neavând prea mult timp la dispoziţie să ne arate măiestria. Avem parte de Bilbo, Thorin, Gandalf, Saruman, Pokemon, Kili, Fili, Milli Vanilli, Nori, Dori, Bifură, Bofură, Tengură, Legolas, Tauriel şi mulţi, prea mulţi alţii. Unii dintre ei, deşi apar destul de des pe ecran, nu zic nimic, sunt doar să iasă la numărătoare, dacă nu ai fi văzut celelalte 2 părţi, habar nu ai fi avut care e treaba cu ei. Poate doar Martin Freeman în rolul lui Bilbo Baggins sau Richard Armitage în rolul lui Thorin să fi impresionat, având mai mult timp dedicat, cel puţin al doilea da, mi-a plăcut cum a jucat, i se vede pe chip cum nebunia i se cuibăreşte în creier, cum îl roade dorinţa de a acumula avere, astfel încât nu mai gândeşte coerent şi renunţă la onoare pentru nişte bucăţi de metal, cam acesta ar fi şi mesajul filmului, nici o avere nu merită îndepărtarea de prieteni iar lupta pentru putere nu a adus şi nici nu va aduce ceva bun şi că tot ce contează în viaţă e dragostea, familia şi onoarea, restul e doar umplutură.
Dacă aş nota doar cele 50 de minute care au reprezentat miezul filmului, i-aş fi dat un 8, aşa, fiind obligat să urmăresc şi o oră jumătate de nimic, nota scade la 6. Sper ca acest film să fi fost finalul acestui univers, pentru că trilogia The hobbit este cel mult medie din cauza necondensării poveştii,probabil ar fi putut fi comprimată în 2 filme de câte 90 de minute şi ar fi ieşit ceva mult mai bun. Asta e, deşi mesajul filmului e clar, cei care l-au produs nu l-au înţeles şi au căzut în patima profitului în detrimentul calităţii.
Trailer
