Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Ce faci pe pandemie când te plictisești? Păi Host, un film realizat în întregime folosind Zoom, zic ei tare mândri, deși realitatea îi cam contrazice urmărind această corcitură, că nu-i nici prea lung să fie film și, probabil, nici prea scurt pentru un episod de serial. Ideea este că Host se vrea a fi un film horror.
Așa cum în Searching am căscat gura la un ecran de computer, în Host suntem invitați la o petrecere pe Zoom dată de câțiva prieteni care, sictiriți de carantină și certați cu cărțile, că le strică ochii, s-au gândit că de plictiseală ar fi bine să o pună de-o orgie în grup. Stai, că mă gândeam la alt film, nu orgie, ci o ședință de e-spiritism.
Invită o cucoană șaman, medium, farsor sau ce naiba era ea, bălmăjesc ei câteva incantații magice antice și frumos meșteșugite în cuvinte bine ținute secrete: „Băi spirit, care ești mă p-aci și n-ai altă treabă?‟ și voila, s-a copt Host.
Vă dați seama că trebuie să iasă cineva la apel că încă nu am văzut film cu ședințe de spiritism în care fantoma să spună: „Hai sictir, n-am chef să bag groaza-n voi astă-seară, opăriților‟.
Cum filmul nu are nici măcar 60 de minute, nu o să dau cu toporul prea mult în premisă, ideea este că 6 plictisiți o ard cu Ouija online.
Și chiar dacă ideea sunată neapetisant, nici mie nu m-a împins entuziasmul să dau o geană pe Host, filmul nu este deloc rău.
Nici nu știu dacă are rost să vă spun că este plin de jumpscares ieftine și telegrafiate ca pe vremea străbunicilor, că știai cu o oră înainte că vor veni, deși filmul are 57 de minute.
Modul în care este camera, pardon, laptopul cu Zoom instalat, unghiurile de filmare, poziția strategică a unor obiecte, o oglindă uriașă într-un colț, o ușă deschisă în spate, etc., toate sunt semne evidente a ceea ce va urma la un moment dat.
Eh, și să vezi mare minune, chiar se întâmplă ceea ce aștepți să se petreacă pentru că scenariul este foarte previzibil.
Dar asta nu înseamnă că anumite sperieturi anunțate cu poșta nu sunt eficiente. Bașca sunt câteva venite pe nepusă masă pentru că aici intervine partea pozitivă a filmului.
Se folosește inteligent de mediul înconjurător, aici aplicația Zoom, pentru că de cele mai multe ori urmărești simultan 5-6 ecrane și nu știi de unde vine bau-bau-ul cel neastâmpărat. M-a prins uneori pe nepregătite, că eram cu ochii într-o direcție și moroiul jucăuș mă lua cu croșeu din partea opusă. Plus durata nu este una întâmplătoare.
Aș putea demola complet filmul dacă încep să înșir metehnele nelipsite din orice producție horror, începând cu deciziile stupide ale personajelor.
Câți dintre noi, dacă am vedea că zboară scaune prin casă, ne-am pune pe investigat acest fenomen? Și câți dintre noi am fugi, chiar și în curul gol, afară din casă, cum ar face orice om normal în asemenea circumstanțe? Ei bine, ale noastre personaje nu se dau ieșite din case neam. Ah, pardon, era pandemie, aparent era mai periculos covidu` de afară decât demonul dinăuntru.
O întrebare aș mai avea, a fost cumva scoasă din producție lanterna? Nimeni nu are o lanternă în casă, dar nimeni, în schimb toți filmează profesionist cu telefoanele chiar și în momente în care mai degrabă este cazul de rugăciuni decât de selfie-uri. Și chestia asta nu a putut trece de bariera acelui „suspension of disbelief‟. Las-o-n SIM-ul meu de treabă, nu te plimbi cu laptopul prin casă căutând fantome.
Sunt câteva chestii care nu prea se pupă, iar finalul este, și nu exagerez, cu adevărat livrat la secundă, știi exact când și ce se va întâmpla, atât de previzibil este.
Dar, per ansamblu, ținând cont că mi-a stropit boxerii de vreo 2 ori, și pentru o producție de asemenea proporții „epice‟, Host chiar m-a surprins plăcut, nu într-atât încât să mă ploconesc în fața lui, dar un film horror să ia 7 este ceva cam rar în catalogul meu.
(3,5 / 5)
Trailer:
