I came by

I came byI came by este un film britanic pe care îl puteți găsi în această perioadă a lui septembrie 2022 pe Netflix, că doar aici ce mai găsesc conținut nou și original cu grămada din care să îmi aleg după bunul plac.

 

🎬 I came by – Premisă

Pe scurt, că timpul presează, un tânăr artist priceput în graffitti nu este mulțumit cu mâzgălirea pereților exteriori.

Așa că pentru un boost de adrenalină, sparge locuințele unor bogătani, nu fură nimic, ci doar le lasă un mesaj reprezentat de titlul filmului să arate ălora privilegiați că n-au motive să se culce pe-o ureche, că și pătura săracă a societății (mai) are ceva de spus.

Însă într-o zi pătrunde prin efracție în locuința nefastă în care vede ceva cutremurător. Și stop, de aici încolo încep evenimentele care nu trebuie povestite, ci văzute.

 

💭 I came by – Comentariu

Producția de față funcționează ca un thriller obișnuit în care în prim-plan avem o descoperire macabră care azvârle umbre psihopate pe aura neprihănită a unui personaj marcant al comunității.

Însă filmul nu are prea multă carne narativă care să-mi satisfacă pofta nesățioasă pentru criminali demenți și metode măcelărești.

Povestea curge trivial, fără surprize reale și vine la pachet cu dezgustătorul obicei (marcă înregistrată) al persoanelor influente care au nevoie doar de un apel telefonic și problemele lor, oricât de infecte sunt, se rezolvă prin magie susținută financiar.

Desigur, subiectul abordat poate fi interpretat și ca o răzvrătire a cetățeanului tot mai oropsit de un guvern draconic, ca o răbufnire a spiritului liber care vrea să se rupă de lanțurile sociale impuse de comunitatea tot mai închistată în niște mentalități cică moderne, dar specifice Inchiziției.

Dar ceva nu a făcut click, elementele necesare realizării unui thriller înfiorător sunt acolo, doar că nu sunt așezate într-o construcție solidă.

I came by

Structura narativă este prea liniară pentru a genera niște zdruncinături cerebrale, parcă este un bolid de mare viteză pe autobahnul nemțesc, nu simți nimic.

Aș fi preferat să fie o Dacie prin hârtoapele noastre comunale, să te bălăngănească la fiecare groapă, măcar așa simțeai ceva.

Ba personajele principale, cele pe care trebuie să le susținem, sunt destul de antipatice și nu prea suferi sufletește pentru ele, ba ritmul este prea lent și nu se întâmplă nimic palpitant, ba un laitmotiv este repetat de câteva ori de mi s-a luat la un moment dat.

Și cred că problema cea mai mare a filmului rezidă fix în caracterizarea personajelor, toate sunt unidimensionale, nu au deloc complexitatea necesară pentru a le face interesante.

Nici măcar antagonistul jucat de Hugh Bonneville (Paddington 2), care este amenințător și tulburător, nu reușește să transmită acel sentiment oripilant capabil să-ți activeze reflexul vomitiv așa cum o fac criminalii demenți din thrillerele sud-coreene.

 

🏆 I came by – Verdict

Nu pot spune despre film că este unul rău, dar este prea banal pentru a-și justifica existența și pentru a merita un comentariu mai larg pe seama lui.

În afară de o mică surpriză, pelicula nu iese cu nimic în evidență și se rezumă la a urma rețeta clasică a genului, nedorind să improvizeze ceva care s-o scotă în evidență.

Nici nu te enervează, dar nici nu îți aprinde deasupra capului vreun bec revelator, totul merge pe banalitate și nimic mai mult, așa că nu-mi rămâne decât să-i golesc 6 spray-uri colorate.

3 out of 5 stars (3 / 5)

Trailer:

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

Loving adults

Loving adults

Am mai scuturat praful virtual de pe Netflix (nu că s-ar fi așezat prea mult) …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.