Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Era și timpul să mă mai delectez cu un film time-travel și tot la Netflix am apelat și am găsit In the shadow of the Moon. Da, știu, titlul nu este prea inspirat, duce mai mult cu gândul la vârcolaci.
Suntem în anul 1988 și Boyd Holbrook este Locke, un polițai cu o soție ce stă să nască și pentru care nu are timp.
De ce? Păi taman se trezește pe cap cu o serie de crime ciudate și aleatorii, dar toate având același mod de operare. Trei persoane fără legătură între ele, un pianist, un bucătar și un șofer de autobuz, mor subit, cu sângele țâșnind artezian prin toate orificiile superioare și cu niscai înțepături în ceafă.
Cum-necum, Locke reușește să pună mână pe suspect, ba chiar îl aruncă în fața metroului și voila, caz rezolvat încă din primele minute ale filmului. Chiar dacă ucigașul îl pune un pic pe gânduri pe Locke prin ceea ce îi spune, cazul este închis.
Doar că peste 9 ani un val asemănător de crime pune stăpânire pe oraș și, spre stupefacția lui Locke, criminalul pare același, deși l-a omorât în 1988. Un plagiator sau ceva mai sinistru la mijloc?
V-ați prins, criminalul este cel care călătorește din viitor în trecut în salturi de câte 9 ani, iar Locke este determinat să înțeleagă care este scopul criminalului și să-l stopeze înainte de a mai ucide.
Conceptul este chiar interesant, cu cât timpul trece, cu atât Locke află mai multe despre criminal, pentru că-l întâlnește de mai multe ori dar, în același timp, criminalul știe tot mai puține despre cel care este pe urmele lui pentru că în 1988 Locke dă pentru prima oară peste criminal, în timp ce acesta deja l-a întâlnit de câteva ori, iar peste vreo câteva salturi de 9 ani, Locke deja este familiarizat cu criminalul, în timp ce acesta abia atunci îl întâlnește prima oară.
Este un pic confuz la prima vedere, dar urmărind In the shadow of the Moon vă veți da seama cu ușurință cum stă treaba.
Fiind un film cu și despre călătorie în timp, inevitabil se vor naște multiple paradoxuri și aici zace cea mai mare problemă a filmului pentru că el stabilește anumite reguli cu care ne bate la cap pe parcurs, de parcă am fi la o lecție de fizică avansată, și tot el își încalcă aceste reguli în anumite momente convenabile.
Păcat că filmul este destul de previzibil și își pierde din aura de interes pentru că tocmai evenimentele petrecute în anul 1988 fac ca restul filmului să fie inutil, încă de la început mi-am dat seama că tot ceea ce va urma este futil. Nu știu dacă este spoiler, dar cine este familiarizat cu astfel de filme se va prinde repede de șmecherie.
Nu pot să zic că In the shadow of the Moon este prost sau plictisitor pentru că tot a trebuit să aflu motivul acestor salturi temporale de câte 9 ani. Și asta mi-a menținut interesul deasupra liniei de plutire.
Nu este un film de acțiune, astea time-travel, dacă nu-s cu Van Damme sau Schwarzenegger, nu au acțiune furibundă, este un film axat mai mult pe cerebral, pe gândire, pe gâdilarea celulelor nervoase.
Păcat că scenariul nu este unul mai îngrijit, mai compact, se vede că este scris de niște novici în acest domeniu, cei doi semnatari ai scenariului se află la primul lor lungmetraj.
Dacă ar fi schimbat finalul și l-ar fi făcut pe dos, atunci da, pot spune că In the shadow of the Moon ar fi fost un film excelent. Așa, doar se contrazice singur.
Desigur, se poate interpreta și în alt mod filmul, dar deja intru în detalii capitale ce nu pot fi scrise fără să stric din experiența vizionării filmului.
Multă lume hulește filmul pentru că are un puternic mesaj politic, și așa este, se întâmplă niscai evenimente destul de supărătoare pentru sensibilul public american, de asemenea, sunt luate câteva decizii ce ridică probleme de moralitate, dar cărora nu le-am dat prea mare importanță pentru că, până la urmă, este un film.
In the shadow of the Moon nu este el cel mai reușit film care abordează subiectul călătoriei în timp, dar este moderat interesant, cu o premisă cu mult potențial dacă era în niște mâini capabile și care mi-a menținut relativ vie atenția, cu un joc actoricesc destul de reușit din partea lui Boyd Holbrook (Locke) care interpretează un personaj a cărui minte intră în paragină cu timpul tot încercând să-și dea seama de motivația criminalului.
Pentru fanii serialului Dexter există și o surpriză plăcută prin apariția lui Michael C. Hall care nu prea a mai fost atât de prezent pe micile sau marile ecrane.
Una peste alta, nu pot să spun că mi-a displăcut In the shadow of the Moon, dar nici mare brânză nu este, pe la un 6 cred că se oprește nota mea.
(3 / 5)
Trailer:
