Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Nu am vrut să plătesc de pomană abonamentul la Netflix, așa că am butonat prin recomandări până m-am oprit asupra lui In the tall grass, un film cu și despre iarbă. Nu, nu din aia de i-ar face ochii lui Snoop să iasă din orbite, ci pur și simplu despre iarbă. Dar nu una obișnuită.
În film, doi frați, Becky (cu burta până la gură) și fra-su Cal conduc prin pustietate spre o destinație îndepărtată. Nu trece mult timp și gravidei i se face rău, Cal trage pe dreapta ca un frate grijuliu, taman lângă o biserică dărăpănată și un lan imens de iarbă înaltă nefumabilă, domnișoara își varsă toți bojocii și, când să o întindă spre treburile lor, din lanul blestemat se aude strigătul de ajutor al unui copil rătăcit.
Ăștia doi, oameni mărinimoși, nu stau prea mult pe gânduri și se avântă trup și suflet în iarba verde să-l recupereze pe puradelul tot mai neliniștit și cu gura tot mai mare.
Până acum nimic interesant care să vă trezească apetitul?
Dar dacă vă spun că la cârma acestui film se află regizorul Vincenzo Natali (Cube, Splice, Cypher și câteva episoade din Westworld și Hannibal), iar scenariul este adaptat după o nuvelă semnată de cine altcineva în afară de Stephen King?
V-ați mai dezmorțit un pic?
In the tall grass este un film auster, realizat cu buget minuscul, pentru că toată acțiunea are loc într-un lan de iarbă cu un număr limitat de personaje.
Și deși la prima strigare filmul nu atrage cu nimic, că nah, este cu unii care o ard în cercuri într-un lan de iarbă, ei bine, In the tall grass este filmul mindfuck al anului în opinia mea.
Nu cred că mai este cazul să vă spun că lanul de iarbă înaltă nu este unul deloc obișnuit, ci plin de paradoxuri, de care vreți voi. Dacă vă gândiți la un paradox anume sau la mai multe, răspunsul meu este da, le cuprinde și pe acelea.
In the tall grass este un melanj de genuri, de la SF cerebral (fără extratereștri, să spulber măcar un mister) până la horror doar insinuat, de la thriller psihologic până la aventură mistică.
Este unul din acele filme la care ai nevoie să-ți pui la bătaie toți neuronii funcționali, bașca să mai împrumuți și din vecini, să fii atent la orice mic detaliu, la orice firișor de iarbă, la fiecare adiere de vânt și fără scheme și diagrame nu ai vreo șansă să deslușești puzzle-ul pe care filmul te provoacă să-l dezlegi.
Singurul indiciu pe care îl pot scrie fără să am teamă de înjurături fluierate pe sub tastatură este acela că lanul de iarbă este unul fără ieșire. Sau are o ieșire, dar greu de găsit?
Cert este că In the tall grass este plin de simbolism sinistru (pfiu, câte ar fi de spus despre acest aspect, dar mă bate pe umăr spoilerul să tac din gură) și întorsături năucitoare de situație și oricât de timpuriu ai încerca să despici firul (de iarbă) în patru pentru a te prinde de deznodământ, ești sortit pieirii. De vreo 3-4 ori am crezut că i-am dat de cap și am găsit ieșirea, doar că imediat filmul mi-a plantat un bolovan în scăfârlie și m-a pus la punct cu o altă cotitură neașteptată.
Sunt câteva secvențe care, fără să fie de groază, au reușit să mă îngrozească prin simplitate, dar și genialitate, dându-mi de înțeles că filmul nu glumește.
Bineînțeles, când a venit vorba de partea cu adevărat horror, locația s-a pretat la câteva jumpscares ieftine care au făcut să tresară doar boxele cu sunete puternice în momentul unor apariții așa-zis surprinzătoare, dar anticipate de o planetă întreagă. Aici pot spune că In the tall grass m-a cam dezamăgit.
Dar recuperează cu vârf și îndesat pe partea de mindfuck pentru că dădeam recital de Nu pot să cred așa ceva! sau Du-te bă dracu de aici cu cine a scris asta! sau Vai de p…razul meu, de unde a scos-o pe asta?
Deschis fiind unor multiple interpretări, de la unele simple, religioase, până la unele complexe, cosmice, In the tall grass este destinat unor multiple vizionări pentru a pune pe îndelete cap la cap toată povestea pentru că nu-s sigur că am digerat-o din prima.
Deși nu au avut prea mult material cu care să lucreze, regizorul și DOP (Director of Photography) au reușit să realizeze un film atmosferic, în care iarba capătă un aspect sinistru și periculos, devenind oarecum maternă pe timp de zi, dar diabolică pe timp de noapte.
Nu pot decât să mă felicit că am dat peste acest film ce intră în genul meu preferat, și chiar dacă pe alocuri scârțâie la efecte speciale sau logică-n poveste, sunt darnic cu In the tall grass și îi dau un 9 pentru că m-a provocat și distrat în același timp cât să-l țin minte pentru destulă vreme pentru că are suspans cu nemiluita și mistere întortocheate de rezolvat.
(4,5 / 5)
Trailer:
