Inception

Christopher Nolan băga-n ceață lumea cinematografiei (că la asta se pricepe cel mai bine) cu Inception, un film thriller cu multe elemente conceptuale științifico-fantastice.

🎬 Premisă

Într-un viitor nu prea îndepărtat, sau chiar în prezent, Cobb (Leonardo DiCaprio – Titanic) este un meseriaș șparlitor pe o nișă nu că subțire, ci aproape invizibilă.

El este un hoț de secrete, dar nu oricare, ci unele mintale, adânc ascunse în subconștientul victimelor sale.

Hm, cum face asta?

Păi nu-i mare greutate în a explica. Pur și simplu te penetrează în vis și, cu multă măiestrie și un preludiu cerebral, te face să-ți dai drumul și să-i dezvălui combinația de la seif.

Doar că Saito (Ken Watanabe – Godzilla: King of the monsters) îl angajează pentru ceva total opus, nu vrea să fure, ci să planteze ceva în mintea unui competitor, Fischer (Cillian Murphy – A quiet place II).

Cu promisiunea unei recompense astronomice, Cobb se pregătește cu minuțiozitate să-i însămânțeze creierul lui Fischer cu un firicel de idee care va avea ramificații majore favorabile pentru Saito.

Pentru că nu poate face totul de unul singur, Cobb își trage de partea lui echipa formată din Arthur (Joseph Gordon-Levitt – The Dark Knight rises), Eames (Tom Hardy – Mad Max: Fury Road) și Ariadne (la dracu, cum să-i zic? Ellen Page, cum era pe vremuri? sau Elliot Page, când și-a dat seama că nu mai vrea piersicuță, ci morcovel?)

💭 Comentariu

Nu știu dacă mai este cazul să pomenesc despre ceea ce înseamnă Inception, un film care la vremea lui a fost bulversant și, dovadă a calității lui neperisabile, încă se mai discută despre el.

Ideea din spatele scenariului este una fenomenală și te lovește prin complexitatea ei intelectuală, nu chiar ca Tenet, dar tot se află la un nivel stratosferic.

Povestea este una care te face să îți pară rău că ai lipsit la orele aferente materiilor științifice de la liceu/facultate/doctorat pentru că te determină să te autoridiculizezi încercând să ții pasul cu tot ceea ce se petrece în film.

Și ai nevoie de funcționarea la capacitate maximă a tuturor sinapselor pentru că Inception este un film construit pe mai multe niveluri, un vis în vis în vis, atât de multe visuri încât repetarea la infinit a cuvântului vis își pierde sensul real. Ziceam de vis? Ce este ăla vis?

Construcția sau, mai degrabă, deșirarea firului narativ este astronomică pentru că pune spectatorul, pe tine, pe mine, să gândească așa cum rar o face când se așază în fața ecranului pentru a desluși toate informațiile pe care Inception i le oferă.

Știți care-i culmea? Pe cât de implauzibilă și fantasmagorică este teoria la prima vedere, Nolan face o treabă atât de bună prin scenariul pe care l-a scris încât ajungi să fii convins că așa ceva este posibil. Mai ales că te lovește la cerebel cu experiențe cunoscute, pe care le-ai trăit în vis.

Fără a insista prea mult în poliloghii științifice, Inception reușește să îți simplifice la nivel de amator ideea astfel încât, deși rămâne ceva dificil de priceput, poți urmări filmul fără să te apuce niște migrene groaznice. Te va durea capul, dar suportabil.

Ba mai mult de atât, jonglează cu atât de multe concepte încât ajungi să te îndoiești de propria-ți realitate.

Însă să nu credeți că Inception este doar un film de idee și atât, cum, necum, Christopher Nolan înglobează și o acțiune vizuală fascinantă, care impresionează și la mai mult de un deceniu de la lansare prin imaginația de care dă dovadă și care a stat la baza inspirației unor filme precum Doctor Strange in the multiverse of madness.

Are niște scene remarcabile și acum, nu doar prin inventivitatea lor, ci și prin execuția tehnică ireproșabilă, de la clădirile suprapuse care creează o lume cu susu-n jos (hm, oare de unde s-a inspirat Stranger things cu Upside Down?) până la luptele în gravitație 0, totul emană o nebunie creativă ieșită din comun cum rar mai experimentezi.

Și o vezi doar la regizorii/scenariștii care sunt lăsați să-și ducă la îndeplinire viziunea așa cum și-o imaginează.

Și, Doamne Dumnezeule, cât de elegant construiește o tensiune devastatoare pentru bătăile inimii prin folosirea unui element multiplu și simultan care, alături de efectul de slow-motion, te fac să cauți cu disperare un defibrilator pentru că simți că inima-ți este prea slabă pentru a suporta urcarea treptelor infinite până la punctul culminant.

Dacă vă mai scriu că Hans Zimmer a compus coloana sonoră, una orchestrală epică, deja ați luat-o la fugă să vă înghițiți pastilele de inimă pentru că bubuielile armonice care însoțesc secvențele de-un superb vizual dăunează grav fluxului sangvin.

Dar toate aceste elemente executate magistral se retrag la cutie când iese la iveală partitura psihologică deosebită, când începem să deslușim ce vrea filmul cu adevărat să ne transmită.

Este și despre însămânțarea unei idei, dar mai presus de asta, nici nu visez să intru mai adânc în amănunte pentru a nu da spoilere, este despre ceea ce reprezintă pentru fiecare dintre noi conceptul de viață și ideea de realitate.

Dar-ar fulgerele în el de Nolan, că bagă în scenariu un amestec de kantism, aristotelism, platonism și „Cogito, ergo sum‟ de mi-a ieșit toată filozofia pe nas.

N-ai cum să rămâi impasibil la toată drama existențialistă care se propagă în film cu fiecare nivel atins de vis, tot mai profund și mai profund, și nu neg că spre final, odată cu atingerea paroxismul climactic, apa mi-a invadat teritoriul ocular.

Plus că Inception are unul dintre cele mai perverse finaluri de film din istorie, cu infinite interpretări de o parte și de alta a baricadei.

Nici acum nu știu dacă este sau nu este.

Deci, ESTE sau NU ESTE?

M-am lipit de ecran, am revăzut scena epilog de nu știu câte ori și tot n-am putut să-mi dau seama, am argumente că este, dar am și argumente că nu este. Creierul, nucleul dur, este clar că vrea una, raționând științific, dar inima, sentimentala, draga de ea, își dorește opusul, hotărând pe baza emoțiilor.

🏆 Verdict

Mi se termină timpul, simt că este momentul să mă trezesc din visare, nici n-are rost să mai debitez suplimentar, și așa am simt că am scris cam mult, cu cât știți mai puține despre film, cu atât mai bine. Asta dacă nu l-ați văzut deja.

Așa că mă duc ca titirezul până nu scap ceva esențial din poveste.

Oricum, un lucru este cert pentru mine, Inception este pluralitatea perfecțiunii, o capodoperă pe toate planurile, cum rar mai sunt făcute în zilele noastre.

Iată că se poate un film cu mare succes atât la audiență (încasări de peste 800 de milioane de dolari), cât și la critici (4 Oscaruri înhățate), o dovadă că oamenii dau buluc și la filme inteligente, dar care să fie cu adevărat inteligente și cu un concept nou.

Inception rămâne unul din filmele preferate din toate timpurile, o peliculă care nu cred că va îmbătrâni prea curând, cine știe, poate chiar prezice viitorul și încă nu știm.

Singurul lucru pe care îl pot reproșa filmului, deși nu-i vina lui, este că nu l-am văzut la cinema, așa cum ar merita.

Altfel, chiar dacă nu-i făr` de cusur pe partea de erori de continuitate, Inception mă îndeamnă să-l provoc la ceva imposibil, anume un vis întins pe 10 niveluri.

5 out of 5 stars (5 / 5)

Trailer:

IMDB

Rotten Tomatoes

About admin

Check Also

John Carter

Mi-a vâjâit o bombă pe la urechi. Din fericire pentru mine, nu era una cu …

2 comments

  1. Daca ai chef, timp si inclinatie catre filme vechi, poti sa arunci o privire pe canalul de YouTube al Mosfilm!! Filme clasice sovietice (bad timing,I know), restaurate in HD, subtitrate in limba engleza, Eisenstein, Tarkovski, Mihalkov, etc. Iti recomand Dersu Uzala (Vanatorul din taiga), mana de ajutor intinsa de rusi lui Akira Kurosawa, cand acesta se afla in cea mai neagra perioada a vietii sale. Filmul a primit Oscar-ul pentru film strain in 1976.

    • Mersi de pont, nu prea mă împac bine cu filmele rusești, nu din cauza a ceea ce se petrece acum. De Vânătorul din taiga am auzit lucruri bune, sper să ajung la el la un moment dat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.