Independența României

Independența României Mi-am pus ambiția la treabă și am văzut Independența României, un film autohton din, ATENȚIE!!!, 1912.

 

🎬  Independența României – Premisă 🕮

Scenariul se bazează pe un amestec interesant între adevărul istoric (să zicem) și scrierile lui Vasile Alecsandri (cele cu Peneș Curcanul, Rodica, etc.).

Povestea pornește din Vaslui, iată că orașul nu este doar prilej de glume, ci și inițiator de fapte vitejești, de unde plecat-au nouă la război. Și cu sergentul zece.

Tocmai au dat năvală turcii, câtă frunză, câtă iarbă, că altfel nu aveau cum, și rușii nu au mai avut încotro și au cerut românilor să se bage în seamă.

Chiar dacă asta însemna să-i cheme și la masa tratativelor pentru împărțirea teritoriilor în caz de izbândă.

Dar cum erau împresurați de otomani, au dat undă verde alor noștri să dea iama-n turcaleți.

Filmul de vreo 80 de minute, câte au mai fost păstrate, reprezintă o cronică a acelui război, fiind realizat pe baza posibilităților de atunci, ceea ce a reprezentat un efort financiar considerabil.

 

💭 Independența României – Comentariu 🍿

Este unul dintre puținele filme românești văzute la care nu am avut probleme în a înțelege dialogul. Pentru că este mut 😊.

Urmărindu-l, mi-am dat seama de unde vine boala cineaștilor neaoși de a trage scene interminabile care nu contribuie cu nimic la buna desfășurare a poveștii.

Se pare că este adânc înfiptă în ADN-ul cinematografiei autohtone această hibă deoarece și aici filmul pornește cu o horă de zici că eram la nuntă pentru că nu se mai găta.

Din cercetările mele, pare-se că este primul film de lungmetraj de ficțiune românesc păstrat în condiții cât de cât decente, restaurat la o calitate vizionabilă.

L-am urmărit cap-coadă fără să-i pun pauză și fără să mă plictisesc.

Probabil asta este cea mai mare laudă pe care i-o pot aduce.

Este clar că la nivel tehnic arată acum îngrozitor, fiind mai degrabă un film făcut de amatori. La drept vorbind, fără să fie o jignire, în acele vremuri nu puteam vorbi decât despre amatorism.

Se simte din plin lipsa experienței regizorului în a coordona o producție de o asemenea anvergură, în special în ceea ce privește strunirea figuranților.

Filmele abia apăruseră de nici 15 ani și actorii erau aproape inexistenți. Mă refer la cei antrenați pentru această nouă formă de act artistic.

Așa că interpretările sunt ilar de exagerate, extrem de teatrale și ridicol de amuzante.

V-aș sugera să nu urmăriți ce fac figuranții în fundal că vă apucă râsul.

Cred că singurul sfat pe care regizorul, oricare ar fi el, Aristide Demetriade sau Grigore Brezeanu (sau amândoi) a fost:

„Băi, dacă tot zburătăciți aiurea ca niște găini decapitate, măcar asigurați-vă că treceți prin fața camerei de filmat să apăreți în film‟.

Există o scenă care ar fi trebuit să fie extrem de dramatică deoarece avea loc în Valea Plângerii, deci vă imaginați cam la ce se referă, dar a devenit rapid amuzantă.

Asta pentru că morții se tot mișcă, dau din picioare, se mai feresc din calea celor care vin din spate și se tăvălesc de durere de zici că au de executat un număr de circ.

A fost unul care m-a isterizat, cred că a murit de vreo cinci ori. Se plictisea să tot stea întins și nemișcat, așa să se ridica să se uite la ce se întâmplă prin jurul său, apoi își aducea aminte că trebuia să fie mort.

Se trântea caricatural într-o postură decedată ca peste 10 secunde să învie din nou. Isus ar fi fost invidios pe capacitatea lui infinită de resuscitate.

Ce să mai, comicărie totală din acest punct de vedere.

Independența României

 

Dar filmul nu este chiar praf și pulbere, ba chiar este impresionant cum a utilizat mii de figuranți și o mulțime de cai.

Nu se ridică la grandoarea unui Mihai Viteazul, însă este ceva de apreciat, să nu uităm că vorbim de anul 1912, unul mai apropiat de încoronarea lui Napoleon ca împărat al Franței decât de prezentul nostru.

Ca acțiune nu prea am ce alege pentru că luptele sunt slab coregrafiate și se rezumă mai mult la o îngrămădeală incoerentă asemănătoare cu buluceala românilor la deschiderea unei shaormerii care oferă gratis calorii otrăvitoare.

Totuși, sunt câteva secvențe încropite un pic mai profesionist, cu niscai momente intense în care se mai înfige o baionetă, se mai trage cu tunul, se mai busculează niște cabaline, se mai împart ceva lovituri, mai pârâie o pușcă.

Așadar, nu-i nimic extraordinar, dar trebuie să mă repet, filmul a apărut în 1912, nu în 2012.

Mie cel mai teamă mi-a fost pentru o găină prinsă în focul acțiunii care era amenințată să fie călcată în picioare. Însă nu pot să-mi dau seama dacă a scăpat cu bine sau nu.

Producția pare mai lungă decât este în realitate ca urmare a inserțiilor scrise care structurează filmul într-o puzderie de capitole care țin foarte puțin.

De aceea am avut impresia că s-au petrecut multe de la pacea din sat până la îngroparea celor căzuți la datorie.

Spre exemplu, bucata cu steagurile a fost tocată prea mărunt, cu capitole dedicate țintuirii lor, sfințirii lor, apoi distribuirii lor.

 

🏆 Independența României – Verdict 👍 sau 👎?

Nici nu știu dacă poate fi numit film de propagandă, cu minciuni sfruntate despre eroismul unora și lașitatea altora pentru că nu cred că a fost timp pentru rescrierea istoriei.

Pelicula a apărut la 35 de ani de la finele Războiului de Independență, ca o ofrandă jubiliară la care au fost invitați să participe chiar veterani ai acelui război care sunt prezenți în film pe post de soldați.

Este greu de găsit anacronisme, adică lucruri care nu au ce căuta în peisaj, pentru că filmul a fost realizat tot în acele vremuri în care progresul încă înainta cu pași mărunți.

Mi s-a părut suspect un tren care trece prin cadru la final de film, nu știu dacă avea ce căuta acolo.

Oare exista cale ferată în 1877 care să străbată localitatea în care se presupune că se aflau personajele? La asta doar CFR-ul poate răspunde, dar la cum se mișcă probabil peste 100 de ani va fi misterul elucidat.

Independența României

 

Păcat că de restaurarea filmului s-au ocupat niște amatori. Fiind vorba de o instituție a statului, sunt aproape convins că pe acolo s-au infiltrat niște pile care au tratat cu superficialitate acest proces migălos.

Nu știu dacă puteau scoate ceva mai mult de atât din imagine, nu de ea mă leg, ci de text.

Era obligatoriu ca el să fie corectat. Nu doar că sunt cuvinte care nu încap pe ecran și sunt ciopârțite, dar unele sunt incorecte.

Și nu din cauza schimbării ortografiei sau a dispariției din limbajul nostru actual al unor arhaisme, ci pur și simplu sunt scrise greșit.

Nu cred că în limba română s-a scris vreodată „îngrijinb‟ în loc de îngrijind.

Dacă dau microfonul dracului din creier care abia așteaptă să arunce cu noroi în film, probabil verdictul ar fi unul negativ.

Dar prefer să-mi las îngerul să iasă la suprafață și să fiu mai blând cu producția pentru că merită aplauze pentru curajul de a aborda un subiect de o asemenea amploare.

Așa că am să-i ofer, cu multă mărinimie, 8 săbii bine ascuțite mai mult pentru importanța lui istorică.

După ce am văzut Independența României mi s-a făcut chef să urmăresc și Restul e tăcere care este chiar povestea regizării filmului de față.

 

PS. Oare ce de regizorii de acum nu se încumetă la un film epic? Care a fost ultima producție grandioasă de război făcută de un regizor român?

Știu, ar costa mult prea mult și probabil audiența nu ar fi interesată de așa ceva, dar evitarea unor producții de acest gen dovedește oarece lașitate și lipsă de tupeu.

Chiar mi-aș dori să văd un film autohton de război realizat cu tehnica de acum, deși dacă o să se audă ca-ntr-un butoi mai bine mă lipsesc.

4 out of 5 stars (4 / 5)

Trailer

IMDB

About admin

Check Also

12.12: The day

12.12: The day

Nu prea mă omor eu cu filme coreene de acest gen, dar a trebuit să …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *