Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Nu mai scriu articol separat pentru sezonul 3 din Invincible pentru că nu are rost, mai ales având în vedere că este o extensie a sezonului secund.
🎬 Invincible – Sezon 3 – Premisă 📖
Mark își continuă evoluția pe plan personal, nu doar că se îndreaptă cu pași repezi spre maturitate, dar acum trebuie să facă pe fratele mai mare pentru Oliver, puștiul mov care capătă puteri mult prea devreme.
În ceea ce privește slujba de super erou, lucrurile se complică pentru că se iscă un conflict între Mark și Cecil (un fel de Nick Fury al acestui univers) și Mark părăsește corabia, apucând-o pe un drum propriu.
💭 Invincible – Sezon 3 – Comentariu 🍿
Sezonul acesta tinde mai mult către o telenovelă pentru că timp de 6 episoade nu se produce vreun cataclism cutremurător care să-mi capteze cu adevărat atenția. Am avut parte de o rutină cu care m-am obișnuit din sezonul anterior, ceea ce nu este deloc de bine.
Aveam impresia că mă uit la un „reality show‟ despre viața de adolescent, cu bune și cu rele, a unui personaj care se întâmplă să aibă super puteri.
Mark Grayson crește, și crește repede, atât la nivel fizic, tăria și rezistența fiindu-i antrenate din plin, dar și la nivel psihic, acesta aventurându-se într-o explorare profundă a identității sale care îl face să mediteze la consecințele puterii sale.
Rău nu ar fi, că este o poveste de maturizare, nu doar a lui, ci și a altor personaje, însă se cam exagerează, deja sunt aproape două sezoane dedicate acestui aspect, asta în timp ce evenimentele epice sunt reduse ca număr.
Iarăși sunt multe fire narative care duc spre nicăieri, cel puțin nu până la finele acestui sezon, iar ritmul dădea senzația că trenează. Nu mă plictiseam, dar nici nu aveam mare tragere de inimă să continui cu următorul episod.
Mai primeam din când în când câteva frânturi de informație sau indicii despre ceea ce urmează în viitor, dar tot așteptam acel declic care să-mi determine ochii să-mi sară din orbite.
Și apoi vin ultimele două episoade care aruncă totul în aer, pot compara acea oră jumătate cu un film din seria Avengers pentru că finalul este SENZAȚIONAL.
Mark trebuie să înfrunte multiple amenințări care par invincibile și soarta lui atârnă de un fir de păr, chit că știam că n-o să moară, tot m-am temut pentru viața lui, oricât de viltrumian ar fi el.
În acele 90 de minute am primit mai multă acțiune, mai multă dramă și mai multe momente care mi-au tăiat respirația decât în sezonul 2 și primele 6 episoade din sezonul 3.
Intensitatea confruntărilor atinge paroxismul și, în sfârșit, apar și sacrificiile personale pentru binele general.
Adică sper să rămână sacrificii, că văd că și aici este la modă conceptul de moarte falsă, nimeni nu moare cu adevărat, deși ar trebui pentru menținerea unui impact emoțional puternic.
Dacă acțiunea din final ar fi fost transpusă într-un film de lungmetraj, atunci cred că ar fi nevoie de un buget de jumătate de miliard și ratingul cel mai R posibil.
Distrugerile provocate de lupta lui Mark cu inamicii care îi sunt aproape identici ca forță sau chiar peste el sunt inimaginabile, orașe întregi sunt puse la pământ, nici bombele atomice nu ar produce un asemenea prăpăd.
Să nu mai zic de violență, pff, cât de brutal este acest sezon, nu neapărat prin inventivitatea cu care sunt oamenii mătrășiți, ci din cauza numărului morților.
Aș fi vrut să scriu datorită pentru că acest aspect a contribuit la creșterea mizelor, dar când este vorba despre morți nu-i niciodată de bine.
🏆 Invincible – Sezon 3 – Verdict 👍 sau 👎?
Acum îmi este clar că serialul nu are de gând să termine prea repede povestea lui Mark și că se va întinde pe și mai multe sezoane pentru că tot ce a fost anunțat în sezonul 2 și credeam că se va petrece în sezonul 3 a fost amânat pentru mai târziu.
Cu toate că deznodământul din S3 a fost unul epic și catastrofal, pare a fi unul de copii având în vedere ce se întrevede la orizont .
Deși Mark a putut să se descurce până la urmă, chiar dacă nu singur, cu pericolele extraterestre și din alte universuri, nici nu vreau să-mi imaginez ce năpastă se va abate asupra planetei dacă va avea nevoie de ajutorul, surpriză dezvăluită, tatălui său și al lui Allen care sunt pe drum.
Apropo, mi s-a părut sau aici povestea s-a inspirat cam mult din alte producții? Să nu-mi spuneți că jumătatea de episod cu cei doi spărgători de bănci nu seamănă cu o anume relație din The last of us.
Sau că personajul blond care se jură că îl va ucide pe Mark nu este o copie fidelă a Batman-ului jucat de Ben Affleck în Batman v Superman când își propune același lucru după ce asistă la distrugerile arhitecturale și umane provocare de luptele lui Superman. Scenele se desfășoară identic pentru a fi o simplă coincidență.
Așadar, după un start destul de lent care nu m-a încântat deloc, sezonul 3 devine tot mai bun cu fiecare episod și atinge apogeul cu un punct culminant epopeic.
Sezonul trei nu este doar despre lupte și puteri, ci și despre moralitate, responsabilitate și sacrificiu, reușind să le îmbine fericit, deși pe la început nu eram prea mulțumit de ceea ce primeam, dar răbdarea mi-a fost răsplătită. Și acum nu pot decât să mă întreb când apare sezonul 4.
Trailer
Mai joi voi comenta, la grămadă, despre primele 2 sezoane din acest serial animat disponibil pe Amazon Prime.
🎬 Invincible – Sezon 1+2 – Premisă 📖
După evenimentele devastatoare de la finalul primului sezon, familia lui Mark, tânărul erou invincibil (mai mult cu numele), trebuie să se obișnuiască în noua formulă.
Mark a crescut, se pregătește de o nouă etapă în educația lui, dar nu poate neglija misiunea de salvator al Planetei, salvare la care contribuie o nouă echipă de supereroi, Gardienii.
Și este nevoi de cât mai mulți pentru că amenințările care planează deasupra Pământului sunt terifiante și vin în valuri interminabile.
💭 Invincible – Sezon 1+2 – Comentariu 🍿
Dacă la sezonul 1 am avut timp de pălăvrăgeală, aici nu o comentez prea mult pentru că toate aspectele pozitive care au adus faimă acestui serial animat se regăsesc și aici.
Dinamica relațiilor dintre multiplele personaje care apar și dispar este una complexă, plină de sentimente umane și decizii greu de luat, iar acțiunea este extrem de brutală și incredibil de sângeroasă.
Visceralitatea atinge înălțimi amețitoare pentru că trupuri de tot felul sunt distruse în cele mai cumplite moduri cu putință, nu există os care să nu fie sfărâmat, bucată de carne rămasă nesfârtecată sau membru nesmuls din poziția originală.
Totul este la superlativ din aceste două puncte de vedere. Am ajuns să empatizez cu personajele principale mai mult decât în primul sezon și să fiu scârbit de ploile torențiale de sânge și avalanșele de hălci crude de nu credeam că este posibil.
Marea problemă a acestui sezon este că pare unul pregătitor pentru ce va urma. Sunt amestecate prea multe fire narative care dăunează coerenței celor 8 episoade.
Mark trebuie să jongleze între relația cu iubita lui și titulatura de erou, undeva în spațiu tatăl său, Omni-Man, își face de cap, specia din care face parte Mark vrea să pregătească Terra pentru cucerire, apar și niște creaturi de pe Marte care au și ele ceva de împărțit cu planeta noastră, Allen iese din hibernare, ne trezim cu un deschizător de portaluri între universuri paralele care are ceva de împărțit cu Mark, plus că există și alte povestioare care se bagă-n seamă în acest sezon.
Și niciuna nu este finalizată, toate sunt lăsate atârnând în aer, urmând să-și găsească rezolvare în următorul sezon, deși este nevoie de vreo 2-3 pentru a le termina așa cum trebuie pe toate.
Nu zic că este un sezon ratat, nici vorbă, este unul bun, dar aglomerarea de fire narative a dus la o scindare a atenției, abia mă concentram pe un subiect că imediat treceam la altul și interesul se diminua pentru ce a fost pentru că trebuia să mă concentrez pe ce va urma.
Pare-se că serialul s-a molipsit de la MCU deoarece și aici avem parte de așa-zisele morți false, sunt câteva scene traumatizante și emoționale în care personaje dragi mor (hai că nu e spoiler, deja ne-am obișnuit cu asta din primul sezon), doar să aflăm că, de fapt, nu au murit, deși decesul lor părea definitiv. Și asta reduce din impactul puternic inițial.
Compensează, însă, cu niște episoade senzaționale în ceea ce privește umorul meta. Unul ar fi cel în care se vorbește despre trucurile folosite în animație pentru a grăbi procesul creativ, asta în timp ce efectiv vedeam la treabă acele trucuri.
Altul ar fi o trimitere plină de caterincă la concurență, unul din multiversurile prin care ajunge Mark este clar o copie Marvel. Nu știu cum au reușit să facă asta fără să se trezească pe cap cu vreun proces legat de drepturi de autor intentat de Disney.
Bag seama că a existat o convenție, că le-a fost permis producătorilor acest lucru pentru că este extrem de evidentă miștocăreala ce are drept țintă multiversul din MCU.
De departe strălucește evoluția personajului Mark care capătă o complexitate intrinsecă extraordinară, face trecerea de la adolescent la adult, iar dilemele morale cu care se va confrunta îl rup în două la figurat, uneori chiar aproape la propriu.
🏆 Invincible – Sezon 1+2 – Verdict 👍 sau 👎?
Am simțit un oarecare declin calitativ în sezonul 2, este prea haotic și nu are o direcție anume, dar nici nu pot să-l beștelesc prea mult pentru că nu se simte ca un sezon de sine stătător.
Dacă sunteți curioși să-l urmăriți, v-aș recomanda să o faceți odată ce apare și sezonul 3, poate așa se va simți ca un întreg pentru că este clar că S2 este doar preludiul unor evenimente cu impact major ce se vor petrece în sezoanele următoare.
Nu am nimic de comentat pe partea tehnică, este aceeași ca până acum, cea clasică, nu fotorealistă, dar își face treaba. Cine este obișnuit cu stilul DC (nu că ar fi Invincible parte a DC Comics, dar seamănă ca stil) o să se simtă ca peștele în apă.
Așadar, avem semințele narative plantate, acum urmează să vedem ce nebunii rodesc din ele.
Nici nu știu dacă este cazul să notez acest sezon 2 care pare mai degrabă partea întâi a unui sezon mai lung.
Am să-l cobor, totuși, cu o treaptă comparativ cu piedestalul pe care am urcat primul sezon.
(4 / 5)
