Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Anul 2008 a reprezentat startul fenomenului cinematografic numit MCU odată cu lansarea lui Iron Man 1, primul film din seria multimiliardară a celor de la Disney care și-au asumat un mare risc, ecranizând un personaj de benzi desenate de mâna a doua, să fim serioși, una e să auzi de Iron Man, alta e să-l știi pe Spiderman și, bașca, au pus și un actor căzut oarecum în dizgrația Hollywood-ului pentru că picase în patima unor vicii care se lăsau cu multe scandaluri.
Robert Downey Jr. (Dolittle, Infinity war) este Tony Stark, un fante bogătan din cale afară, a cărui moștenire de la tăticul decedat produce arme pe bandă rulantă. Și cum nu-i colț de lume în care să nu fie prezente niște puteri beligerante, este lesne de înțeles că afacerea merge brici.
Playboul (nu, nu am scris greșit) este invitat taman în Afganistan să-și prezinte noua invenție distructivă, dar nea Tony n-apucă multă distracție pentru că este luat pe sus de ceva insurgenți arabi (din gruparea 10 Rings) care n-au bunele maniere la ei și îl forțează pe Tony să le creeze din te miri ce fix arma cu care mister gagicar se lăuda mai devreme.
Numai că lui Tony numai de meșterit la arme nu îi stă gândul, el vrea să se cărăbănească pronto din acea închisoare oribilă pentru că suferă de lipsă de fufeism, nu rezistă el prea mult fără vreo fustă atârnătoare pe lângă el.
Așa că mintea lui strălucită pune la cale un plan îndrăzneț prin care vrea să-și ia zborul, la propriu, din dunele înecăcioase de nisip fierbinte.
Și asta este doar o mică parte din povestea filmului, sunt și alte aspecte de descoperit în Iron Man 1, așa că mi-a făcut plăcere să mi le reamintesc după mai mult de un deceniu de la dezvirginarea inițială.
Filmul regizat de Jon Favreau este unul, văzut acum, simplu la bază, se concentrează pe un singur personaj, ca atare și caracterizarea lui Tony Stark este una aproape de perfecțiune, iar evoluția sa ca om este impresionantă.
Uitasem ce cocalar egoist, superficial, fustangiu, iresponsabil, gigolo, grandoman și arogant era Tony Stark la începuturile sale, aproape că-mi venea să arunc cu un reactor în ecranul televizorului, atât de enervant era personajul.
Povestea din Iron Man 1 este una de origine, așa că zăbovim destul de mult pe partea dialogantă a filmului și asistăm la un personaj care își schimbă revelator viziunea asupra vieții și începe să vadă cu alți ochi rolul său pe Pământ.
Asta nu înseamnă că nu avem acțiune în Iron Man 1. Era culmea să fie sec din acest punct de vedere știind CAEN-ul activității lui Tony Stark.
Ce să mai storc zeama din baterie, Tony Stark este Iron Man pentru că se vâră într-un costum care suferă tot felul de îmbunătățiri pe parcursul filmului și astfel Stark împarte dreptate așa cum crede el de cuviință.
De aceea la mare căutare în Iron Man 1 sunt exploziile, la asta se rezumă acțiunea, bubuie grenadele și șuieră rachetele într-o simfonie asurzitoare de ți-e mai mare dragul. Amploarea acțiunii nu se ridică nici pe departe la nivelul fazelor mai târzii din MCU, dar nici nu este nevoie, nu trebuie să uit că este, totuși, primul film din această saga interminabilă. Și nici nu lungește exagerat scenele de acțiune, ne bombardează atât cât este necesar. Culmea, totul pare realist, ești gata să accepți că în viitorul apropiat așa ceva ar putea fi posibil.
Scenariul este unul reușit pentru că îmbină elemente diverse, de la acțiune pirotehnică la comedie ușurică, de la dramă (cam previzibilă) la romanță ungătoare pe suflețel, lui Iron Man 1 nu pare că i-ar lipsi ceva anume.
Să zic că povestea nu este ea prea surprinzătoare, sunt câteva îmbârligături de condei care nu sunt atât de neașteptate pe cât anticipau scenariștii.
Revăzându-l acum, după ce am halit toate celelalte filme din MCU, am sesizat cu ușurință incredibila țesătură realizată de cei de la Disney, în frunte cu Kevin Feige, în Endgame sunt trimiteri sentimentale până la primul film, adică la Iron Man 1, și recunosc că m-au pișcat un pic la inimioară când am recunoscut anumite simboluri și mi-am dat seama de semnificația lor.
Clar perla filmului este Robert Downey Jr. care practic se autointerpretează aici, un cioflingar alcoolic și miștocar, iar rolul îi vine ca o mănușă. Cu toate că nu joacă deloc un erou imaculat, Robert Downey Jr. varsă vagoane de șarm și n-ai cum să nu-l îndrăgești deși știi că ar fi în stare să-ți babardească în aceeași noapte și nevasta și fiica, poate chiar simultan.
Încă din start cei de la Disney au distribuit numai nume unul și unul în filmele lor, pe lângă Robert Downey Jr. în film mai apar în roluri proeminente Gwyneth Paltrow (Se7en, Contagion) sau Jeff Bridges (Only the brave, Hell or high water).
Iron Man 1 este un film excelent (unul din puținele ce merită acest epitet din MCU) ce pare ușurel la prima vedere, dar care atacă subiecte profunde, firul narativ fiind destul de complex dacă stai să-l despici în 3.000 (având chiar și motive biblice), împletind cu ușurință acțiunea extaziantă, umorul drăguț și evoluția fulminantă a unui personaj care va deveni legendar în anii următori, de aceea mă pun să adun pentru Iron Man 9 grame de paladium.
(4,5 / 5)
