Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Cu un nume care nu atrage atenția, It`s what`s inside a aterizat în catalogul Netflix fără să facă mare vâlvă.
Nici măcar nu auzeam de el dacă nu mi-ar fi fost recomandat de cineva căruia îi mulțumesc din nou.
🎬 It`s what`s inside – Premisă 📖
Povestea este una pe care ați mai auzit-o de atâtea ori pentru că nu pornește deloc original.
Doi iubăreți, și nu prea, sunt nevoiți să participe la petrecerea de dinaintea nunții unui amic.
Fără cine știe ce chef, se execută fără discuții și ajung la locul cu pricina unde se întâlnesc cu alți cunoscuți.
Mai o șustă, mai o bârfă, mai un pahar de licoare bahică, nimic spectaculos.
Asta până când la sindrofie apare tocilarul Forbes (David Thompson – Fear Street: 1994) care le propune un joc.
Fix ca în Talk to me, să dau un exemplu recent de film cu premisă asemănătoare.
Nu este spoiler pentru că trailerul dezvăluie asta, el are un dispozitiv care transferă mintea lui X în trupul lui Y.
Și de aici se dezlănțuie haosul.
💭 It`s what`s inside – Comentariu 🍿
Recunosc că startul filmului nu m-a impresionat deloc, ba chiar eram aproape să-l abandonez din cauza unor scene cu puternic caracter iritant.
În primul rând, un prostălău are lângă el o zeiță, dar el scotea smântâna din sarmaua carnală cu ajutorul unor site-uri cu trei litere identice.
În al doilea rând, ecranul mi-a fost umplut de fel și fel de capturi de poze și comentarii din conturile de Instagram ale unor personaje enervante de mă luase durerea de cap.
Asta pentru că totul se derula cu o viteză uimitoare, specifică generației de acum care nu este în stare să se concentreze mai mult de o secundă la ceva, la orice.
Dar am rezistat eroic, și bine am făcut, după aceea am primit un film din genul mindfuck psihologic de toată frumusețea.
Așa cum v-ați dat seama din premisă, prietenii, destui de mulți, fac schimb de trupuri.
Prima rundă a jocului este inocentă, nimic ieșit din comun dincolo de ideea fantasmagorică, și a fost drăguț să-i văd mirându-se când se vedeau pe ei înșiși, dar în oglindă, și pipăiau bucăți de trupe ce nu erau ale lor.
Odată cu runda secundă firul narativ explodează cu adevărat și complexitatea poveștii se cațără pe culmile Everestului.
Pe lângă faptul că trebuie să ții pasul cu dezvăluirile personale care încep să curgă în valuri, ești nevoit să fii atent și la cine în ce trup s-a tupilat. Sau dacă auzi adevăr sau minciună.
Nu era complicat să fii conectat la poveste când era un singur schimb de trupuri, dar aici nimeni nu rămâne în al lui și a fost extrem de dificil să țin socoteala personajelor.
Gurile rosteau cuvinte, dar nu știam cui aparțin cu adevărat pentru că se apelează din greu la fumigene narative și capcane cerebrale care te zăpăcesc de cap.
Și, la un moment dat, de parcă nu era destul de dificil să descâlcesc ghemul de dezvăluiri incendiare care aprindeau atmosfera, filmul mă împunge decisiv cu o surpriză de mi-a ars circuitele.
Apare o încurcătură din care ieși drace dacă mai poți și tot ce mi s-a părut complicat până atunci devine o joacă de copii odată cu apariția acelei dileme existențiale, la propriu.
Ferească Bărbosu` de Sus și Michiduță de Jos, ce decizii greu de luat intervin, unele care m-au bulversat complet, fiind nevoit să-mi activez la capacitate maximă sinapsele moleșite.
Te pune într-o situație ingrată deoarece îți este imposibil să răspunzi la o potențială întrebare: Tu ce ai face dacă te-ai trezi în acea ipostază?
Deși este un film ieftin cu actori necunoscuți, mi s-a părut foarte bine realizat pentru că regia este excelentă și inspirată.
Se folosește nemaipomenit de culorile RGB și de un truc dezvăluit nonșalant pe la început ce părea o simplă informație inutilă, dar care capătă o importanță vitală în timpul desfășurării acțiunii.
Se putea, totuși, un pic de subtilitate, parcă prin acest tertip ne este oferit prea mult ajutor și, în anumite secvențe, nu mai este mindfuck, este doar mind-giugiuleală.
L-aș fi vrut oleacă mai pervers de atât, la cât de descreierat este conceptul, transpunerea lui este prea cuminte.
Mă rog, poate sunt eu mai deșucheat în gândire, însă scenaristul se putea juca mai mult cu ideea.
Dar pentru un film de debut, este mai mult decât suficient.
🏆 It`s what`s inside – Verdict 👍 sau 👎
Nu mă încumet să fac alte schimburi de impresii pentru că experiența poate fi ușor stricată chiar și de către cel mai mic spoiler.
Așa că nu mai stau mult pe aici, doar vă spun că este un film al dracului de inteligent.
Te obligă să fii geană pe orice cadru și pe orice vorbă pentru a pune cap la cap piesele unui puzzle pe care nici nu știai că trebuie să-l rezolvi.
Iubiri neîmpărtășite, secrete bine ascunse, ipocrizie maximă, viață socială virtuală, superficialitate delăsătoare, iată ce dezvăluie acest joc ce părea distractiv la început.
Nu pot să zic nimic despre actorie, pentru că mi-a fost greu să mă concentrez și la interpretări, mai ales că fiecare face 2-3 roluri în film.
Eu aveam alte preocupări, eram chitit să aflu cine-i cine, nu dacă oamenii dau pe dinafară de talent thespian.
La final am făcut și o schemă, de zici că eram inginer constructor, pentru a fi sigur că l-am priceput din prima.
Când zic din prima, mint, că nu puține au fost momentele când am pus pauză și am derulat anumite scene să mă dumiresc dacă am auzit bine sau dacă am deslușit locatarul unui trup.
Sunt extaziat că am aflat de existența lui și chiar dacă are mici erori tehnice (de sincronizare audio) și câteva pe partea logică, o să fiu generos și am să-i ofer 9 like-uri că le merită din plin.
Poate este prematur, deși nu mai este prematur când suntem deja în octombrie, dar atât de bine m-a gâdilat la cerebel încât cred că o să prindă top 10.
(4,5 / 5)
