Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Hunting time este o carte scrisă de Jeffery Deaver, dar care face parte dintr-o altă serie, cea a lui Colter Shaw.
Nu este prima, ci a patra.
Așa că aveți de muncă.
🎬 Jeffery Deaver: Hunting time – Premisă 🕮
Protagonistul nostru se perindă prin țară pentru a pune mână pe niște recompense care să-i asigure traiul.
Nu este un om al legii, dar se pricepe de minune să găsească persoane dispărute, fie răpite, fie care vor să se facă nevăzute din motive lesne de înțeles.
N-apucă el bine să rezolve o misiune ce are legătură cu domeniul nuclear, că primește alta pe care o acceptă fără ezitare.
O mamă și fata ei o iau la goană când află că soțul/tatăl abuziv este eliberat mult mai devreme din pușcărie.
Și țicnitul, fost polițist căzut în patima băuturii, s-a jurat pe roșu că-și va omorî nevasta pentru că a depus plângere în urma unui scandal în care el i-a transformat fața într-o pictură de Picasso.
💭 Jeffery Deaver: Hunting time – Comentariu 🍿
Seria cu Colter Shaw este total diferită de cea cu Lincoln Rhyme. Aici nu mai avem un fost copoi paralizat, ci un tânăr în plenitudinea forței fizice care este un iubitor de natură.
Nu stă locului deloc, se află în permanentă mișcare atât pentru a se menține în formă, cât și pentru a-și exersa nenumăratele abilități care l-ar face pe Liam Neeson să tremure de frică.
De mic copil a fost învățat de tatăl său cum să supraviețuiască în orice situație și în condițiile cele mai vitrege, folosindu-se de mijloacele frugale avute la îndemână.
Așa că misiunea nouă pentru care este arvunit pare floare la ureche, că doar cât de istețe pot fi niște femei neobișnuite cu fuga și cu lipsa confortului?
Doar că mama este un om de știință genial, nu-i o casnică subnutrită intelectual care cască ochii la cururile kardashiene.
Are un creier brici care îi permite să conceapă planuri complicate pentru a se ascunde de un soț bătăuș, educat parcă în cea mai disfuncțională și violentă familie.
Pentru Colter nu doar acest aspect este un impediment în calea lui, ci și ex copoiul pușcăriaș cu capsa pusă care a antamat, la rândul lui, niște matahale pentru a-i găsi soțioara dosită prin cine știe ce coclauri.
De aici se declanșează o cursă contra cronometru cu patru tabere implicate ce au scopuri contrastante. Sau nu.
Subiectul pare simplu la prima vedere, dar cum cartea este scrisă de maestrul subterfugiilor și fumigenelor narative, trebuie să vă așteptați la un miliard de răsturnări de situație care de care mai surprinzătoare.
După zeci de romane citite (de fapt, toate) din bibliografia lui Deaver, nu prea aveau cum să mă surprindă toate acele twisturi pentru că au început să devină previzibile.
La el nimic nu este ceea ce pare la prima vedere. Și nimic nu este ceea ce pare la a doua vedere. Abia de la a treia vedere încolo încep să se limpezească lucrurile.
Ritmul este unul alert, deloc static având în vedere multele personaje implicate în poveste, așa că nu are cum să plictisească.
Acțiunea este una mai naturalistă, mai sălbatică, mare parte din ea având loc prin cabane, păduri sau locuri pustii pe unde semnalul la telefon nu ajunge.
Se lasă cu dâre de sânge, cu poteci pline de cadavre, cu conspirații internaționale, cu poliție coruptă, cu trădări și cu alte nebunii specifice genului care mențin un puls ridicat în timpul lecturării.
Ce-i drept, partea interesantă apare destul de târziu, vreo două treimi cartea a fost destul de banală, nu a venit cu ceva special din ce nu mai citisem înainte.
Chiar eram pleoștit că domnul Deaver mă servește cu o ciorbă nu doar reîncălzită, ci și cu o muscă țețe în ea.
Dar în ultima parte este îngrămădit tot spectacolul scriitoricesc care m-a făcut praf și pulbere.
Ghicisem vreo 2 schimbări de macaz, că sunt prieten la cataramă cu nenea Deaver, dar pe celelalte 23.254 le-am ratat și m-am trezit cu creierul făcut pilaf după atâtea bușituri de peretele narativ.
🏆 Jeffery Deaver: Hunting time – Verdict 👍 sau 👎?
Nu este cel mai reușit roman semnat de către Deaver, era și culmea ca toate să fie niște nestemate.
Are și el o vârstă înaintată și nu credeam că-l ține inspirația atât de mult.
Iată că, deși s-a plafonat într-un stil clar, tot mai surprinde prin îmbârligăturile inserate în poveste.
Cine este obișnuit cu felul lui de a concepe narațiunea ca un dispozitiv Rube Goldberg va fi și mulțumit de Hunting time, dar și oarecum dezamăgit.
Toate-s noi și vechi sunt toate, aceasta este caracterizarea de bază a romanului, nu aduce ceva nou, dar folosește foarte bine rețeta clasică de la care nu se abate.
Mi-a plăcut, nu zic nu, însă tot misterele polițienești ale lui Rhyme precum The Watchmaker`s hand sunt mai palpitante și inteligente, chiar dacă nu au acțiune efervescentă, ci se bazează pe deducții logice.
(4 / 5)
