Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
(3,5 / 5)
E timpul pentru o epopee spațială. Este vorba despre cea mai recentă creație a fraților Wachowski, îi știți, ăia cu Matrixul, unul bun, două praf. Acum ne pun pe tavă Jupiter ascending.
Filmul pornește ușurel, pe Pământ, cu o dramă familială, una bucată rusoaică pune ochii pe una bucată american, frichi-frichi, ea rămâne gravidă și taman când ajunge la momentul nașterii, un jaf are loc, soțul e ucis, ea se refugiază în USA, pe vapor o naște pe frumoasa Jupiter care se spune că e destinată unui viitor măreț dar ne trezim cu ea o spălătoare de toalete.
În altă parte a galaxiei, nu mă puneți să vă zic nume de planete sau de specii, că-s prea multe și nu am reținut, deci, în altă parte a galaxiei se coace un plan de stăpânire absolută, familia de viță regală Abrasax formată din 3 frați (Kalique, Titus şi Balem) cam domină universul, stăpânind tot ce este mai bun.
Neamul ăsta e unul care trăiești nu sute, nu mii, ci zeci de mii de ani și încă li se pare că e puțin timp. Pe alte meleaguri avansate atât tehnologic cât şi spiritul lupta se duce nu pentru petrol, aur, pământ, ci pentru timp, ori timpul se obține folosind o oarece substanță cu un nume complicat care le redă tinereţea, substanță care la rândul ei e stoarsă din oameni, planeta Pământ fiind doar una din miile de colonii înființate doar pentru a fi recoltate. E ca și cum am fi doar un stup de albine crescute doar pentru miere, doar că mierea poate fi obținută numai prin uciderea albinelor.
Însă o profeție care le amenință din temelii bunăstarea și chiar existența pare a a se adeveri când află vestea că tocmai a noastră Jupiter e de cea mai regală viță și ar fi cea care le-ar tulbura liniștea financiară a vieților lor prea îndelungate.
De aici încolo lucrurile se complică tare de tot, în scenă apare numitul Caine, un licatant, relaxați-vă, e singura specie pe care am reținut-o, care are ca misiune găsirea lui Jupiter și aducerea ei în fața angajatorului său, unul din frații Abrasax, și anume Titus.
Dar cum restul fraților nu stau cu mâinile în sân, fiecare având gânduri diferite cu gagica, o pleiadă de vietăți care de care mai periculoase și mai hidoase pornesc pe urmele fetei astfel încât Caine are mult de furcă încercând să o tot protejeze pe Jupiter.
Și începe o joacă de-a șoarecele și crocodilii, cu supăratul pe lume Caine dându-se de ceasul morții să o apere pe Jupiter, mai cu succes, mai fără, mai cu ajutor din partea altor camarazi, mai singur, mai de dragul de a ajuta o ființă aflată la ananghie, mai mânat de dorința de a-și îndeplini contractul și a obține ceva ce i-a fost răpit, mai mânat de alte dorințe mai umane, dacă știți la ce mă refer, dar în toate ipostazele plin de gadgeturi care de care mai fanteziste.
Evident că povestea e mult mai complicată de atât, răsturnări de situații care mai credibile, care mai aiuritoare, că doar așa stă bine unei producții Wachowski, așa că nu mai e cazul să mai continui că oricum nu ați înțelege mare lucru din explicațiile mele, e musai să vedeți filmul.
Eh, și acum să trec la punctele slabe și punctele tari, că filmul are suficient de multe din fiecare categorie.
Nu înțeleg de ce un asemenea film nu a fost un succes răsunător, este un spectacol vizual fenomenal, pur și simplu excepțional, pupilele vor intra în orgasm la vizionarea acestui film, nu e cu nimic mai prejos de Avengers, că acesta îmi vine acum în minte, din punct de vedere al efectelor speciale și al lumilor create
Aici frații Wachowski nu dezamăgesc, ba din contră, își depășesc cu mult creațiile anterioare, avem parte de lumi diferite și atent detaliate, de scene de acțiune mirobolante, care îți taie răsuflarea, absolut năucitoare prin bombardamentul vizual la care ești supus dar și prin adrenalina pe care ți-o injectează în vene, decoruri extravagante, costume mirifice, specii care de care mai variate, de la reptile cu aripi și un fel de elefanți conducători de nave spațiale până la niște demoni invizibili și hibrizi om-lup.
Să nu mai zic de arhitectura navelor spațiale, de prezentarea fabuloasă a planetelor, de creativitatea dovedită în conceperea armelor și diferitelor mijloace de transport de dimensiuni mici.
Tot acest festin vizual a fost însoțit de o coloană sonoră pe măsură ce aducea a muzică de ev mediu, amplificând senzația de adrenalină.
Ce să mai, pe partea de imaginație și vizual frații Wachowski sunt de excepție, nici nu mai știu cum să descriu universul imaginat sau desfășurarea scenelor de acțiune și de luptă că oricum nu le-aș evidenția cum trebuie grandoarea.
Până aici a fost de bine, până aici a fost nelămurirea mea de ce dracului filmul acesta a fost un eșec în ceea ce privește box-office-ul.
Și tot filmul îmi dă și răspunsul. În primul rând povestea e mult prea complicată, după ceva timp nu mai înțelegi cine care cum ce vrea, care-i bun, care-i rău, abia pe final se mai limpezește ceva dar tot rămâi un pic în ceață.
Asta e una din bubele fraților Wachowski, au proiecte prea grandioase, prea îmbârligate și se pierd în ele, nu reușesc să facă un tot coerent. Aveam impresia că urmăresc Iliada în spațiu, atât de ciudate și pretențioase erau dialogurile, încât în jumătate din film nici nu am înțeles ce se vorbește, cu fel şi fel de arhaisme şi denumiri de planete, specii, organizaţii şi alte cele.
Să nu mai zic că sunt scene de umplutură cum ar fi una legată de birocrație care o lungește inutil de te apucă plictiseala.
Și mai ales lipsa de logică, pe cât de avansată e specia, mă rog, tot oameni sunt și cei din clanul Abrasax, pe atât înapoiată în gândire e, tot la bani și profit se gândesc. Și normal că atunci când acțiunea se desfășoară pe Pământ, nu e nimeni prin preajmă, de parcă ar fi părăsită planeta, un oraș întreg e distrus dar nimeni nu se sesizează, doar pe ici, pe colo câte o mașină răzleață, și aia apărută acolo doar pentru a servi desfășurării acțiunii. Başca o avem pe Jupiter care arată impecabil cu machiajul perfect aplicat şi când doarme, şi când spală toalete şi când e maiestate.
Apoi pe cât de bine sunt conturate speciile sunt mult prea multe, suntem atacați din toate părțile de fel și fel de orătănii, majoritatea covârșitoare apărând doar într-o scenă sau maxim două, neavând vreun mare impact asupra poveștii, fiind acolo doar pentru a demonstra cât de imaginativi sunt frații ăștia. Erau suficiente mai puține vietăți dar care să apară mai des astfel încât să reușești să urmărești și tu care cum sunt, acum vezi niște fantome care aduc cu Gollum, dar nu apuci să îi admiri în toată splendoarea, că ecranul se umple de niște reptile înaripate ca imediat să îți apară niște roboți și până să te dezmeticești, deja intră în scenă alte creaturi. Prea mult strică, mai ales aici, suntem pur și simplu bombardați cu prea multe într-un timp prea scurt.
Deja m-am lungit că nici nu mai am timp să zic de actori, oricum îi găsiți pe imdb, nimic special, doar o singură remarcă, Mila Kunis, care o interpretează pe Jupiter e praf, află că e regina unui univers și ei i se rupe, dă nas în nas cu un extraterestru și se comportă ca și cum s-ar fi întâlnit cu vecinul de deasupra. Și nici nu am apucat să zic de personajul cel mai negativ, ca să zic așa, interpretat cam aiurea și cam desuet de Eddie Redmayne, cel cu Oscarul de anul acesta pentru rol principal, dar ăla a fost materialul, cu ăla s-a descurcat cum a putut.
În concluzie, un film absolut mirific, exuberant, spectaculos, grandios din punct de vedere vizual, un festin greu de uitat, dar cu o poveste haotică, total previzibilă, pompoasă, dar lipsită de coerență pe alocuri care îți va dureri de cap dacă vei încerca să meditezi la ea şi să încerci să o înţelegi pe deplin.
Așa că luați filmul ca atare, un fel de Transformers în spațiu, dar mult mai bun, nota 7, merita mult mai mult decât cei 180 milioane de dolari încasați până acum, pentru că bugetul, care e tot pe acolo, a fost cheltuit cu cap. Păcat că fiind un film original a avut soarta pe care a avut-o, dar o parte din vină o poartă frații Wachowski pentru că nu mai sunt în stare să conceapă o poveste atractivă dar și coerentă și un pic mai pe înțelesul privitorilor.
Trailer
