Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Jurassic World 2: Fallen kingdom reia povestea din primul JW la trei ani de la evenimentele tragice de pe insula Nublar, locație stăpânită acum de dinozauri.
Asta până când un vulcan decide că este timpul să se trezească la viață și începe să amenințe cu extincția bruma de dinozauri care se mai zbenguie pe acolo. Aici nu prea se pupă cu primul film, adică ăia nu puteau găsi altă insulă decât una cu un vulcan, chiar dacă la momentul stins părea stins? Nu le-a dat prin cap că poate deveni activ?
Salvarea lor cade în mâinile celor doi protagoniști din prima parte, Owen și Claire, angajați de un miliardar putred de bogat care vrea cu orice preț să salveze aceste minunate creaturi, prioritate având raptorul Blue, cel care are o legătură aparte cu Owen.
Așa că se pune de-o trupă de șoc care se prezintă la datorie pe o insulă Nublar aflată în pragul colapsului pentru că vulcanul nu mai rezistă foarte mult și își dă drumul, împroșcând cu lavă peste tot.
Cum nimic nu este ceea ce pare, misiunea de salvare a dinozaurilor are și un scop ascuns, unul mercantil, că altfel nu mai avea farmec povestea și Blue este pus în prim-plan dintr-un motiv bine întemeiat.
Odată plecați de pe insulă, Claire și Owen trebuie să își pună mintea la contribuție pentru a salva cu adevărat dinozaurii din mâinile nemernicilor care au alte gânduri, aducătoare de bani și nu de liniște sufletească, știind că au făcut un lucru bun.
Povestea din Fallen kingdom, în mare, nu este cine știe ce inovatoare, practic avem o inversare de roluri, dacă în primul Jurassic World, oamenii trebuiau salvați de dinozauri, acum este pe dos, dinozaurii trebuie să fie scăpați din ghearele lacome ale oamenilor.
Chiar dacă nu contează prea mult povestea într-un film cu astfel de creaturi în care accentul cade, în principal, pe acțiune și pe dezastrul pe care-l lasă în urmă splendidele vietăți dispărute, mă așteptam la ceva mai bun de atât.
Sincer să spun, filmul a creat confuzie în creierul ăsta mic al meu pentru că nu știu de unde să îl apuc și nici nu am simțit vreun fior lăuntric care să mă facă entuziasmat să îl văd cu disperare.
Are toate ingredientele pe care le aștept de la un film cu o asemenea premisă? Da, le are. Însă nu știu de ce îmbinate nu au reușit să mă gâdile în locurile care trebuiau gâdilate.
Acțiunea nu este foarte multă, sunt maxim trei secvențe mai de anvergură, și din ele doar una singură cu adevărat impresionantă, care te lasă uimit de ceea ce se desfășoară în fața ochilor tăi. Din păcate, acea scenă este redată aproape în totalitate în primul trailer. Și mă refer la faza cu vulcanul care erupe.
Din punct de vedere tehnic nu am ce reproșuri să aduc filmului, arată senzațional, dinozaurii par mai reali ca niciodată, peisajele sunt mirifice, acțiunea principală este plină de adrenalină, deși cam aglomerată și obositoare pe alocuri, în timp ce alte scene sunt cam moarte și o lălăie cu fel și fel de explicații inutile.
Ba mint, mi-am adus aminte de o bubă, dar e ceva comun multor filme, nu se pricep deloc la a realiza un ADR cum trebuie (Automated Dialog Replacement) și aici am parte de aceleași secvențe ilare în care atunci când un personaj este filmat din spate și vorbește, nu se pupă deloc cuvintele care se aud cu mișcările gurii, de parcă urmăresc un film chinezesc dublat prost.
Mai mult de atât nu cred că putea scoate J.A. Bayona din acest scenariu destul de fad, scenariu care ne aduce același model de răufăcător banal, care se vântură prin film doar pentru că trebuie să avem și un nene rău.
Regizorul reușește să aducă o tușă de horror, semnătură proprie, creând câteva momente terifiante, dar din care nu scoate tot potențialul pentru că filmul trebuie să se adreseze unei audiențe cât mai largi.
Și aici apare altă problemă cu filmul, nu este violent pe cât ar trebui, adică avem dinozauri care fac curse printre oameni și doar în câteva scene fugitive primim ceva brutalitate?
Dar am trecut și peste această bilă neagră pentru că filmul generează într-un mod cu totul neașteptat câteva momente cu adevărat emoționante de am rămas și eu surprins de cât de eficiente au fost secvențele care, culmea, nu aveau în prim-plan oameni.
Fallen kingdom pare un film din două părți, prima jumătate, cea care are loc pe insula Nublar, este cu adevărat magnifică din toate punctele de vedere și te ține lipit de scaun, dar a doua parte coboară ștacheta foarte mult din punct de vedere al poveștii.
Filmul nu mai reușește să capteze uimirea fantastică de a vedea dinozauri pe ecran, probabil era și imposibil de făcut, dar chiar dacă este distractiv în multe momente, Fallen kingdom pare a fi un film care face parte din programa școlară obligatorie, era musai să existe o parte secundă, și asta doar din motive monetare.
Încearcă să fie amuzant pe alocuri, dar nu îi reușește foarte bine (cel puțin face mișto de tocurile care fug de T-Rex din primul film), ne aduce câteva personaje secundare, clișee ambulante, dar nu foarte deranjante, ca și primul, creează prin inginerie genetică un nou dinozaur, prea repede și nerealist pe gustul meu, dar care nu se apropie de măreția lui Indominus sau, mai ales, a bătrânului T-Rex care rămâne imbatabil.
Ca o comparație, pare a fi o pâine coaptă într-o fabrică imensă, din care toate pâinile ies la fel, din același tipar, și nu este o pâine frământată de mâinile bunicii, cu dragoste, pe scurt este un film cinstit, dar fără suflet.
Mi-a creat impresia că este doar o simplă punte de legătură, chiar dacă una solidă, dar tot un liant rămâne, între prima parte, desfășurată în totalitate pe o insulă, și partea a treia, în care dinozaurii se vor plimba nestingheriți prin lume, aducând apocalipsa și oferindu-ne, sper, un Jurassic World dezlănțuit și cu adevărat spectaculos.
Am vrut să îi dau lui Fallen kingdom o notă mai mică decât primei părți, dar secvența cu vulcanul m-a convins să îi dau tot un 7.
(3,5 / 5)
Trailer:
