Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
(3,5 / 5)
Jurassic World e a patra aventură în tărâmul dinozaurilor aduși la viață prin clonare, primul fiind lansat acum mai bine de 20 de ani, purtând semnătura inconfundabilă a lui Steven Spielberg care a revoluționat industria efectelor speciale cu acest film care și azi arată extrem de bine.
Dar să revin la Jurassic World. Iată-ne la mai bine de 20 de ani de la dezastrul provocat de prima încercare de a crea un parc având ca atracție principală dinozaurii. Și cum omul e cam prost din fire și nu pricepe din prima sau e perseverent și nu se dă bătut, nimeni nu învață nimic din pățaniile anterioare, nu ni se spune ce repercusiuni a avut eșecul de dinainte, dar cum-necum, iată că acum parcul funcționează la capacitate maximă, insula colcăind atât de dinozauri cât și de oameni în căutare de senzații tari.
Numai că în scurt timp, senzaționalul devine oarecum banal și oamenii se plictisesc rapid de văzul acelorași dinozauri. Cum profitul scade într-un ritm îngrijorător, soluția la care se apelează e crearea unei noi specii de dinozaur prin îmbinarea genelor celor mai șmecheri dintre cei mai șmecheri dinozauri. Voila Indominus Rex, cel mai mare, mai agil, mai rapid, mai inteligent, mai feroce, mai tot ce vreți voi dintre dinozauri.
Totul pornește liniștit, cu doi frați, Gray și Zach, plecați în vacanță pe insula Nublar în vizită la mătușa lor Claire care supervizează întreaga activitate a parcului, viziunea imaginată de John Hammond adusă la îndeplinire.
Niște vizite pe ici, pe acolo, niște informații succinte, niște omagii aduse primului film, niște introduceri de personaje, uite așa se cam duce prima jumătate de oră, deja mă apuca plictiseala și mă gândeam că m-au păcălit cu trailerul. Tocmai când îmi înghițeam un căscat, se dezlănțuie iadul pe pământ, dinozaurul gătit în laborator dintr-o salată de gene își pune la treabă inteligența și scapă din închisoarea sa considerată inexpugnabilă, începând să facă ravagii printre toate speciile aflate pe insulă, și când zic toate, nu exagerez cu nimic.
Și începe o alergătură nebună pentru a opri plimbarea distructivă a fetiței Indominus, fiecare atacând-o cu ce poate, echipa de intervenție a parcului cu arme neletale, ca nu cumva să îi provoace răni pentru că e un dinozaur foarte scump, costând vreo câteva zeci de milioane conceperea ei iar niscai militari cu elicoptere dotate cu mitraliere cărora li se rupe de milioanele investite în Indominus.
Asta-i tot, unii aleargă după dinozaur, dinozaurul aleargă după toți, frații aleargă ca nu devină aperitive, Claire plus Owen, că uitam de el, un îmblânzitor de raptori, dar nu și de femei, aleargă și ei după frați, totul e o alergătură continuă.
Părțile bune. După un început mai lent, fără prea multă adrenalină, în care doar te minunezi de frumusețea parcului și a vietăților care colcăie pe acolo, se pornește acțiunea și să te ții nene de scaun ca nu cumva să cazi.
Avem parte de secvențe intense, violente, trepidante, tumultoase, efervescente, cu o îmbinare aproape ideală între efectele speciale generate pe calculator și cele create prin metoda clasică a folosirii modelelor animatronice. Ai senzația că te plimbi printre dinozauri, atât de reali par.
Nu am ce să mai zic de acțiune, că doar știți la ce să vă așteptați, confruntări între oameni și dinozauri, confruntări între dinozauri, oameni aflați în pericol, oameni devorați de dinozauri, dinozauri uciși de alți dinozauri, un carnagiu devastator pentru întreaga insulă și nu numai.
Povestea e în mare parte previzibilă dar avem parte și de câteva întorsături neașteptate de situație iar confruntarea finală este pur și simplu de excepție, de 3 filme încoace tânjim după așa ceva și în sfârșit primim cu vârf și îndesat ceea ce așteptam.
Toată această tensiune este amplificată de coloana sonoră atât modernă, dar și cu omagii aduse celei originale, numai câteva sunete de pian sunt suficiente să bage groaza în tine, nici nu e nevoie de dinozauri să te sperii, muzica o face cu succes.
Regizorul Colin Trevorrow, un mare fan al seriei originale, e la prima aventură de acest gen, el fiind și autorul scenariului alături de alte trei persoane. Nu s-a descurcat rău, imaginea e superbă, cadrele nu suferă de Parkinson, vezi în liniște ce se întâmplă pe ecran, lumea imaginată te captivează, nimic de reproșat regiei. Ceea ce așteptam de la film să livreze, a făcut-o spre satisfacția mea, dar, că fără un dar nu se poate, are și multe hibe, mai multe decât mi-aș fi dorit.
În primul și în primul rând, e vorba de poveste, nu că aș fi avut mari așteptări de la poveste, dar deși scenariul a fost modificat de n ori, tot nu a reușit să pună cap la cap o poveste interesantă, practic e doar o copie a primului film, cu aceleași personaje, avem 2 copii în pericol de moarte, avem o tanti înțepată dar care se înmoaie pe parcurs și avem un șmecheraș priceput în dinozauri care-i apără pe toți. Parcă nici chiar așa, nu doream un scenariu de Oscar, dar nici furtișag pe față.
Apoi prezentarea personajelor durează cam mult și unele dintre ele nici nu-s prea interesante, se pierde timpul cu persoane care oricum nu vor face mulți purici, filmul vrea prea multe într-un timp relativ scurt, urmărește prea multe fire epice, ba copii care fug pentru viața lor, ba Claire și Owen care-i caută, ba un nene militar care vrea să transforme dinozaurii în arme, ba proprietarul parcului care nici el nu știe ce dracu vrea, astfel încât elementul principal al filmului, și anume dinozaurul, cam are de suferit la capitolul timp dedicat, cam mult blah-blah în dauna acțiunii, se putea și mai bine, nu doream dinozauri non-stop a la Transformers, să-i văd din 3 în 3 secunde, dar nici chiar apropiat de Godzilla, să îmi dea cu lingurița. Exagerează un pic în atribuirea unor caracteristici umane dinozaurilor, nu zic mai multe, de văzut singuri.
Filmul are și momente comice, care-și ating scopul, însă par un pic forțate, nu vin natural, parcă sunt scene special plasate ca să bage câte o glumă, și acum îmi dau seama că trailerul a fost prost conceput, în mare parte cam toate secvențele importante din film au fost înghesuite acolo. Dramatic e puțin spre aproape deloc, nu prea apelezi la batistă deși ar cam fi trebuit să insiste mai mult, că doar parcul colcăie de dinozauri puși pe ucis, ar trebui să vărsăm o lacrimă pentru eroii noștri aflați în pericol.
Actorii trec examenul, nu cu brio, dar îl trec, Chris Pratt e Owen sau mai degrabă StarLord pe Pământ, jucând practic același rol din Guardians of galaxy, Bryce Dallas Howard o joacă pe rigida Claire care devine eroină pe parcursul filmului, alergând de mama focului tot timpul în niște pantofi cu tocuri foarte înalte, lucru de care și scenariștii au făcut haz. Deși aș fi vrut altceva, accentul cade mai mult pe cei doi copii, nu pe Owen și Claire, nu mă întrebați de actori, că nu-i știu, nici nu te enervează, dar nici mare simpatie nu-ți provoacă, sunt cam sterili în interpretare. Mai iese în evidență Vincent D`Onofrio, adică Hoskins, cel care vrea să militarizeze dinozaurii, care nu are intenții rele, vrea să salveze parcul, dar cum iadul e pavat cu bune intenții, parcă se bucură că se întâmplă ceea ce se întâmplă pentru a-și pune în aplicare planul.
Per total, un film bun, de ce să mint, sunt un pic dezamăgit, se putea mult, mult mai bine, cu destule belele în compartimentele poveste și personaje, dar extrem de distractiv ca acțiune, aducându-ne aminte că întotdeauna naturalul va avea câștig de cauză în fața artificialului. Deși aș fi vrut să-i dau o notă mai mare, mai mult de 7 nu pot.
Trailer
