NiPeMi.ro Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Dacă am văzut Franz, era logic să văd și Kafka, nu?
📖 Premisă
Praga, începutul secolului XX. Kafka (Jeremy Irons – Dead Ringers) este un funcționar retras care lucrează într-o instituție de asigurări și scrie noaptea povești despre oameni transformați în gândaci și birocrații care par inventate special ca să te scoată din minți.
Când un coleg dispare în circumstanțe suspecte, Kafka începe să pună întrebări și ajunge în apropierea unei societăți clandestine, într-un oraș în care realitatea începe să semene tot mai mult cu propriile lui scrieri.
💭 Comentariu
Povestea este fictivă, dar omul este real. Practic, Soderbergh îl ia pe Franz Kafka și îl aruncă într-un film care ar fi putut fi scris de Franz Kafka.
🎬 Soderbergh a avut tupeu
După succesul uriaș cu Sex, Lies, and Videotape, Steven Soderbergh putea să facă aproape orice.
Și ce alege? Un film alb-negru, complicat, despre un scriitor pe care foarte multă lume îl știe mai ales drept „tipul cu gândacul”.
Producția a fost un eșec financiar și nici nu e greu de înțeles de ce un thriller alb-negru despre Franz Kafka n-a rupt casele de bilete.
Dar problema filmului nu e cum arată. Din contră, arată fantastic. Mai greu de digerat este faptul că povestea pare scrisă cu convingerea că spectatorul a venit deja pregătit cu Procesul, Castelul și Metamorfoza sub braț.
Dacă nu cunoști deloc Kafka, o parte dintre trimiteri trec pe lângă tine. Dacă îl cunoști, unele sunt atât de evidente încât aproape că aștepți să apară cineva în cadru cu o pancartă pe care scrie „REFERINȚĂ LA KAFKA”.
Eu m-am înscris în a doua categorie. Nu e o laudă, nu sunt un erudit kafkian, ci tocmai terminasem Franz, care m-a introdus în lumea celebrului scriitor.
🖤 Estetică genială, substanță… ei bine, substanță kafkiană
Soderbergh și directorul de imagine Walt Lloyd au filmat la Praga și au făcut orașul să arate de parcă fiecare stradă duce undeva unde n-ai voie să ajungi.
Alb-negrul, umbrele, clădirile uriașe, coridoarele și birourile sufocante trimit clar la expresionismul german și la The Third Man.
Uneori filmul arată atât de bine încât aproape că uiți să urmărești ce se întâmplă. Și poate că asta îl salvează în mai multe locuri decât ar trebui.
Pentru că povestea nu are întotdeauna aceeași precizie ca imaginea. Atmosfera îți spune că ceva este profund greșit înainte ca scenariul să decidă exact ce vrea să facă cu senzația asta.
🎭 Jeremy Irons joacă un Kafka care nu e Kafka, dar e Kafka
Jeremy Irons nu seamănă prea mult fizic cu Franz Kafka. Dar nici nu contează.
Are exact aerul potrivit pentru un om care intră într-o cameră și pare că deja regretă că a intrat.
Kafka lui este meticulos, rezervat, încăpățânat și foarte atent la tot ce se petrece în jurul lui.
Spre deosebire de Idan Weiss din Franz, care încearcă să recompună omul din spatele scriitorului, Irons joacă deja imaginea lui Kafka pe care o avem în cap: retras, meticulos, prins într-o lume care pare să funcționeze după alte reguli.
Mi-ar fi plăcut doar ceva mai mult din umorul lui Kafka. Omul real pare să fi fost mult mai ironic și mai amuzant decât imaginea funerară rămasă în cultura populară. Dar Irons are atuul său: nu forțează nimic.
👥 Personajele secundare fură spectacolul
Partea foarte bună este restul distribuției.
Armin Mueller-Stahl (The Peacemaker) este un inspector de poliție care reușește să te facă să privești un birou administrativ ca pe un loc în care ai prefera să nu fii chemat niciodată.
Joel Grey (Tick, Tick… Boom!) are exact mutra potrivită pentru șeful acela care îți poate strica ziua doar ridicând o sprânceană.
Ian Holm (Alien) apare ceva mai târziu și pare singurul om care se distrează cu adevărat în lumea asta.
Pentru spectatorul român există și bonusul Ion Caramitru (Mission: Impossible), într-un rol mic, dar imposibil de ratat odată ce îl recunoști.
Pe mine m-a șocat. Chiar nu mă așteptam ca într-un film alb-negru, realizat de un regizor american aflat pe val și turnat imediat după căderea comunismului, să dau de Ion Caramitru.
🪳 Uite, avem GÂNDACI! Uite, avem PROCES! Uite, avem CASTEL!
Aici am cea mai mare problemă cu filmul.
Scenariul pornește de la o idee foarte bună: să nu adapteze o carte de Kafka, ci să construiască o poveste în care Kafka însuși trăiește într-o versiune a universului pe care îl va face celebru.
Numai că, pe parcurs, referințele încep să se adune. La un moment dat aveam senzația că filmul bifează o listă de cumpărături.
„Uite, avem GÂNDACI!”
„Uite, avem PROCES!”
„Uite, avem CASTEL!”
Și aici apare paradoxul: cu cât Kafka încearcă mai tare să fie kafkian, cu atât devine uneori mai puțin kafkian.
Kafka nu funcționa pentru că îți arăta un gândac și îți spunea că lumea e absurdă. Funcționa pentru că absurdul era tratat ca și cum ar fi fost perfect normal.
Filmul uită asta din când în când.
⏱️ 98 de minute care par mai multe
Primele 30 de minute mi-au plăcut mult. Atmosferă, mister, umor negru, senzația că orașul ascunde ceva și că fiecare om întâlnit știe o informație pe care Kafka încă n-a aflat-o.
După aceea, povestea începe să tragă în prea multe direcții. Cu cât afli mai mult, cu atât misterul devine mai puțin interesant. Filmul e mult mai bun când nu știi exact ce se întâmplă decât atunci când începe să-ți arate ce se întâmplă.
Undeva pe la jumătate a început să mă piardă. Păcat, având în vedere cât de bine arată și ce idee bună are la bază.
🏆 Verdict
Kafka arată exact cum mi-aș fi imaginat că trebuie să arate un film despre Kafka, fără să fie neapărat despre Kafka.
Doar că imaginea promite uneori un film mai bun decât povestea.
E bine jucat, superb filmat și are una dintre cele mai interesante idei pentru un film despre un scriitor: nu-i povestești viața, îl bagi în propria literatură.
Numai că Soderbergh apasă uneori prea tare pe butonul „KAFKA”, iar ceea ce ar fi trebuit să fie straniu devine prea explicit.
Dar tot mi-a plăcut. Nu exagerat de mult, dar mi-a plăcut. Poate și pentru că, după Franz, a fost interesant să văd abordarea exact opusă: acolo Holland încearcă să găsească omul din spatele scriitorului; aici Soderbergh îl ia pe scriitor și îl aruncă într-o lume care pare scrisă chiar de el.
Trailer
maxbutton id=”3″ url=” https://www.imdb.com/title/tt0102181/reference/”]
