Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Kingdom of Judas nu are nicio treabă cu religia, titlul este înșelător, atât ca subiect, cât și ca naționalitate.
Este un film românesc, dar vorbit în engleză.
Dar despre asta mai târziu, că jumătate din articol pe asta se concentrează.
🎬 Kingdom of Judas – Premisă 📖
Anna (Sabina Lisievici, scenaristă și regizoare) are o soră, Maria, mare vedetă internațională, actriță cunoscută.
Cele două nu se mai înțeleg atât de bine ca în trecut, bașca au și un tată care menține în viață producția de alcool, așa că întâlnirile lor sunt tot mai rare.
Din păcate pentru Anna, dintr-un motiv încă necunoscut ei, Maria se sinucide.
Și sora ei pornește într-o misiune temerară de a descoperi de ce a apelat la acest gest fatal și, mai ales, din cauza cui.
Pune la cale un plan alambicat prin care vrea să-i atragă pe câțiva cunoscuți de-ai Mariei pentru a-i trage de limbă în speranța că va afla adevărul.
💭 Kingdom of Judas – Comentariu 🍿
Știu că urmează să scriu ceva ce n-are nicio legătură cu profesionalismul, dar aia e, sunt amator, așa că-mi permit.
Nu știu pe cine a fulgerat „geniala‟ idee de a avea toate dialogurile în limba engleză, dar respectiva persoană a făcut o alegere foarte nefericită. Desigur, din punctul meu de vedere.
Accentul este unul atât de puternic încât cu greu se înțeleg replicile. Până și persoanele autohtone vorbesc între ele tot în engleză. Totuși, suntem în 2024, nu mai merge cu așa ceva. Ce mi-e Napoleon, ce mi-e Kingdom of Judas.
Cu toate astea, să vedeți drăcia dracului, am rămas crucit la cât de bine pronunțau „englezii‟ cuvintele românești cu diacritice, în special pe cele cu ț. Zici că i-a fătat Miorița, și alta nu.
Nici nu vă dați seama cât de penibilă este senzația născută atunci când auzi personajele scremându-se de zici că erau constipate să scuipe replici în engleză când telefoanele lor aveau meniul în română și pe fundal se auzeau figuranții vorbind în română.
Bașca, scenariul a fost tradus folosind Google translate deoarece unele expresii nu sunt adaptate să aibă înțelesul dorit.
Și toate aceste erori erau atât de simplu de rectificat, trebuia doar textul băgat într-un verificator ortografic și ar fi fost corectat în cel mult o oră.
Aș fi vrut să spun că măcar a existat o subtitrare în limba română care să mă ajute să prind din zbor replicile neinteligibile, dar și asta zici că a fost scrisă de Dorel cu degetele în priză.
Sunt prea multe greșeli de scriere de am rămas cu impresia că subtitrarea a fost opera unui copil de grădiniță dar legat la ochi să nu vadă pe ce taste apasă.
Cum mă știu băiat fain, le dau o mână de ajutor și enumăr câteva dintre cuvintele scrise aiurea pe care să le corecteze pe viitor:
câni – trebuia câini;
săpămâna – trebuia săptămâna;
supreviețuire – trebuia supraviețuire;
aporape – trebuia aproape.
Aici, din nou, soluția era la îndemână, un banal Word ar fi subliniat aceste erori. Sunt prea dur? Pare-se că da, însă pe mine mă deranjează mult asemenea aspecte.
Hai că, totuși, se poate mai mult efort, cu tot respectul pentru cei care au participat la procesul de producție, nu pot să trec atât de ușor cu vederea peste astfel de „perle‟ care mă râcâie pe creieri.
De n-ar fi avut problemele lingvistice hai să zic că povestea, chiar dacă nu originală sau foarte captivantă, m-ar mai fi îndulcit.
Asta în ciuda faptului că și aici avem, pe alocuri, o înșiruire de scene absurde, foarte lungite, fără mare legătură cu subiectul principal, oricare ar fi ăla.
Bine, știu care este subiectul, dar special sunt criptic și dansez pe lângă el să nu dau spoilere.
Mi-am dat seama că sunt ipocrit, că mereu mă vait de secvențe statice ce nu par a avea un scop anume, dar pare-se că mă plâng doar atunci când nu îmi plac, când au ce să-mi arate nu mă mai vait, așa cum a fost cazul aici.
Mă refer, desigur, la cadrele de sus trase cu drona care ne arată un București vibrant și plin de viață, că despre ce oare altceva să fie vorba?
Nu mai insist pe erorile tehnice, că deja devin prea răutăcios și zice apoi lumea că am sărit peste tratamentul adecvat de calmare a nervilor și am luat-o razna.
Totuși, este ridicolă scena cu telefonul cu bateria încărcată complet când telefonul a stat câteva zile depozitat undeva fără să miroasă vreo priză.
🏆 Kingdom of Judas – Verdict 👍 sau 👎?
Am descoperit pe IMDB câteva recenzii de 10 care sunt, bineînțeles, false.
PS1. Am aflat ulterior că ele nu au legătură cu echipa de producție, nu s-a apucat regizoarea să își facă nu știu câte conturi pentru a-și lăuda filmul.
Nici măcar nu este vorba de subiectivism aici sau de expresia „gusturile nu se discută‟ deoarece sunt minciuni sfruntate în respectivele laude.
Pentru mine, repet, este doar părerea mea, alegerea limbii engleze este una dezastruoasă pentru că nu are cine să o vorbească fluent și corect.
Oare alegerea această stranie cu engleza a avut drept scop succesul pe piața internațională?
PS2. Răspunsul este da, asta a fost ideea din spatele acestei decizii.
Una care, aparent, a fost de succes. Ceea ce mă bucură, le urez să-și recupereze investiția și să o folosească pentru un film care să nu mă mai enerveze.
Aș fi preferat să fie în română, ceea ce ar fi fost natural pentru actori, și în caz de proiecții prin străinătate să fie filmul dublat sau subtitrat.
De m-ar vârî cineva în cămașa de forță și tot nu m-ar putea convinge, nici torturat, să mai revăd acest film. Poate pe mutește, doar cu subtitrare, dar corectată.
Înainte să mă bage ăștia la nebuni că am porcăit producția, am să închei, totuși, cu două laude, zic eu destul de mari.
Sunetul este înregistrat cum trebuie, am auzit bine replicile, chiar dacă nu le-am înțeles că-s rostite pocit, asta m-a luat complet prin surprindere.
Iar finalul are un twist interesant. Nu l-am mirosit, deși poate ar fi trebuit, dar chiar nu m-am mai putut concentra pe partea narativă din cauza dialogurilor.
Cu mare părere de rău, că nu vreau să frâng aripile unei tinere pasionate de meseria asta (oricum nu am cum s-o fac, că-e nimeni în această tagmă), am să blagoslovesc Kingdom of Judas cu 3 pliante colorate din cauza părții tehnice,
Complotul bonelor a scăpat de un contracandidat, urmează să văd cum se prezintă Buzz house.
PS3. Ah, stați că mi-am adus aminte, nu știu dacă a fost rostit 30 și tradus 13, că n-am înțeles deloc partea asta, sau chiar 13 a fost scris în scenariu, nu contează, că tot eronat este.
Iuda s-a vândut pe 30 de arginți, nu pe 13, de la țâncul de 2 ani și până la mamaia de 90 de ani, toată lumea știe asta, mai puțin responsabilul cu acest aspect din echipa de producție.
PS4. Ăsta este ultimul PS.
După câteva zile am avut o întâlnire întâmplătoare cu doamna regizor Sabina Lisievici în cadrul unei conferințe.
În urma discuțiilor am înțeles unele aspecte legate de producție, mi-am dat seama că am fost prea dur (gratuit), dar asta mi-e firea.
Probabil că pe viitor n-o să mai fiu atât de tranșant, trebuie să mă gândesc și la sentimentele altora, mai ales când există pasiune (și aici a existat) în realizarea unui film.
Și domnia sa și-a dat seama că au fost erori în procesul tehnic și pe viitor va încerca să le elimine.
Recunosc că m-am simțit prost că am consumat atât de mult vitriol, deși nu a fost deloc intenția doamnei, dar asta nu înseamnă că părerea de rău face ca filmul să crească în ochii mei și n-o să-mi schimb nota.
Credeam că mi-o iau pe cocoașă că am îngropat pelicula, dar doamna Lisievici a fost întruchiparea bunului simț și am scăpat nevătămat.
Sper ca următorul proiect să crească în calitate că nu m-aș supăra deloc să ofer un verdict pozitiv.
Aș fi fost indulgent, mult mai indulgent, dacă vedeam același film, dar în limba română, probabil aș fi mers până chiar la 7 
(3,5 / 5) pentru că povestea, nu am zis prea multe despre ea, ajunge la final la un deznodământ izbăvitor.
Așa că vă invit să vă formați propria părere, să nu vă luați după ce tâmpenii debitează un neica nimeni, poate voi veți avea altă opinie.
Ce e trist, totuși, este că lumea nu se duce la producții românești, eram doar 8 oameni într-o sală de aproape 500 de locuri.
OK, nu mi-a plăcut mie, asta nu înseamnă că și am dreptate. Dar haideți frați cinefili și surori cinefile la producții românești realizate de oameni din domeniu, nu doar la cele ale vlogerilor sau influencerilor.
(1,5 / 5)
