Deși era evident că filmul Knights of the zodiac n-o să fie vreo capodoperă, am zis că nu strică să mă interesez despre ce este vorba.
🎬 Knights of the Zodiac – Premisă
Filmul este pe bază de mitologie elenă.
Zeița Athena, cea a războiului și înțelepciunii, n-are stare să zacă prin negura infinită a Olimpului, așa că se reîncarnează în trupul unei fătuci, Sienna (Madison Iseman – Jumanji: The next level).
Cum prin venele ei curge o energie devastatoare pentru Terra, ăia răi în frunte cu Guraad (Famke Janssen – Once upon a time in Venice), vor să o golească de combustibilul capabil să distrugă planeta.
În ajutorul ei sare eroul nostru, Seiya (Mackenyu – Rurôni Kenshin: The final), un cavaler încă neajuns la potențialul maxim și care este nevoit să se antreneze din greu înainte de a o servi așa cum trebuie pe Sienna.
💭 Knights of the Zodiac – Comentariu 🍿
A durat un pic până să-mi scot din minte imaginea lui Kramer din Seinfeld ori de câte ori pomeneau ăștia de sursa energiei, anume Cosmo, că acolo mi se tot ducea gândul.
Am înțeles că este o adaptare după un anime, de aici și reacțiile acide ale fanilor care au tăvălit filmul prin noroaiele virtuale.
Și probabil pe bună dreptate, că distribuția nu părea a aduce a personaje de anime în afară de cel principal.
Nu prea îmi dau seama ce are de-a face japonezu` cu legendele Olimpului, dar mă rog, fiecare își găsește muza inspirației pe unde poate.
Însă trecând peste asta, pot spune că pelicula a reprezentat o surpriză destul de plăcută.
Nu este un film bun, nu, nu scriu asta, dar este un festin vizual demn de luat în seamă.
Mi se pare că se inspiră cam mult din indianul Brahmastra: Shiva cu care seamănă dintr-un anume punct de vedere stilistic. Sau este doar o coincidență.
N-are rost să mă leg de poveste că este una cu repetiție, că am tot văzut evoluții din astea.
Eroul este, la început, un novice prăpădit care nu se pricepe la nimic, deși are o putere nebănuită în el, urmează un antrenament cu un Yoda, pardon, Marin îi zice aici, yadda-yadda, știți restul.
Și observ că „se yia‟ microbul ăsta al luptelor în ring, deoarece am văzut două filme la rând în care eroul se înhamă la o asemenea activitate.
N-au legătură în ele, Beatiful disaster și Knights of the zodiac, dar mi s-a părut ilar acest punct comun.
Bun, să revin la ce mi-a plăcut, anume ambalajul.
Da, știu, sunt superficial, dar măcar ăsta să strălucească dacă mi s-a luat de același produs consumat în cantități industriale.
Efectele speciale nu-s dintre cele mai reușite la nivel tehnic, dar vizual sunt superbe, deoarece apelează la o paletă coloristică bogată și incandescentă.
Nuanțele folosite sunt foarte aprinse și îi fură ochii de la alte aspecte mai puțin lăudabile, cum ar fi poveste, personaje, logică, elemente importante pentru generarea unui film bun.
M-a amuzat o scenă în care o armură magică era pulverizată de pe trupul eroului, dar izmana rezista cu stoicism de parcă urmăream o reclamă la chiloți.
Că doar se știe că Botezatu-i mai bun ca vraja.
Avem și acțiune satisfăcătoare, deși este puțină, dar concentrată în doze consistente la început și la final.
Caftelile corp la corp mi s-au părut bine coregrafiate și excelent filmate, reușind să transmite brutalitatea loviturilor, un lucru de care alte producții nu sunt capabile.
Adică parcă simțeam că eu sunt lovit în stomac sau în freză când era lansat cu mare viteză câte un pumn puternic spre adversari, iar impactul era unul nimicitor.
Nici celălalt tip de acțiune, ăla exploziv în care bubuie tot ce vezi, nu m-a dezamăgit.
Nu că este extaziant din cale afară, dar mi-a consolat măcar ochii, dacă materia cenușie nu prea avea cu ce să se joace.
Dar, că vin și eu ca grecii, cu un dar, undeva ascuns sub molozul unui scenariu nu prea reușit, zace o dilemă etică destul de interesantă.
O las în seama voastră s-o rezolvați, că poate voi veți găsi un alt răspuns, deși nu prea cred.
Plus că basmele acestea cu confruntările dintre zei și muritori sunt în permanență fascinante, oricât de mult chix ai da la partea cu scriitura.
Nimic de evidențiat la capitolul actorie, doar că mi-a făcut plăcere să-i revăd pe Sean Bean (The martian) și, mai ales, pe Mark Dacascos (John Wick: Chapter 3 – Parabellum) ale cărui filme de acțiune le devoram când eram mai mic.
Apropo, ghici cine moare în film?
Eu nu zic nimic, că nu dau spoilere.
🏆 Knights of the Zodiac – Verdict 👍 sau 👎?
Deși n-ar fi multe de lăudat pe partea cărnoasă, cea care contează, anume povestea, am să aleg să salt filmul deasupra liniei de plutire pentru că mi-a plăcut cum arată.
Știu că trebuie să fie frumos și în interior așa cum este la exterior, dar dacă n-a putut mai mult, asta este.
Potențial există, că de asta au și lăsat o ușiță, de fapt ditamai poarta, pentru o continuare, dar studioul are nevoie de scenariști mai buni.
Cei trei care au colaborat aici au doar 10 Cloverfield Lane ca film mai acătării (2 dintre ei), în timp ce al treilea a ars-o numai cu animații.
Bine, la drept vorbind, Knights of the zodiac nu-i departe de un desen animat.
Așadar, de final am ales să-i sparg filmului 6 pietre cu puterea minții.
(3 / 5)
O porcărie de film, clipe pierdute din viață 🙂