Cel mai bun film românesc – Gopo – Ediția 2020
Filmele românești care se laudă că au fost băgate-n seamă la Veneția și doar atât, sunt unele simandicoase.
Și asta credeam și despre La Gomera, scris și regizat de Corneliu Porumboiu.
🎬 La Gomera – Premisă 📖
Subiectul filmului se învârte în jurul unor saltele doldora cu bani proveniți din „trafic cinstit‟ cu droguri.
Toată lumea a pus ochii pe ele, mafia italiană care-i proprietara de drept a lor, intermediari români rupți-n fund de foame, cărora le sclipesc ochii la euroii pe care îi transportă, chiar și polițai și procurori care îi filează pe netrebnici, fiecare are ceva de discutat cu acele saltele.
Însă cine pune mai repede labele pe bani? Sau reușește cineva să le dea de urmă?
În prim-plan îl avem pe Cristi, bă Cristi (Vlad Ivanov – 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile), un polițist ce investighează acest caz.
Despre el aflăm rapid că joacă la două capete în momentul în care sosește pe o insulă italiană la una bucată gagică pe nume Gilda (Catrinel Marlon) pentru a fi învățat să comunice în limbajul fluierat.
Și restul este poveste pe care vă las să o descoperiți în această producție.
💭 La Gomera – Comentariu 🍿
Pot spune despre film că este film vorbit în vreo 4 limbi, română, spaniolă, engleză și fluierească.
Este spus oarecum într-o dezordine cronologică, alternează momente din trecut cu cele din prezent, până la un anumit punct când ele se reunesc într-un singur fir narativ care dă bice mai departe.
La Gomera este prezentat sub formă de capitole, fiecare dintre ele reprezentând o rotiță importantă în mecanismul care face filmul să curgă lin.
Aduce oarecum, dar pe departe, cu un film de Tarantino, tocmai prin acest mod episodic de derulare.
Mă tot învârt în jurul cozii pentru că nu vreau să vărs amănunte importante ce ar putea fi considerate spoilere pentru că avem de-a face cu un film îmbârligat.
Are un scenariu complicat și dantelat în care surprizele sunt prezente la tot pasul, ceea ce face ca filmul să fie unul imprevizibil și delicios.
Și aceasta este, din punctul meu de vedere, cea mai mare bilă albă a acestuia.
Nu știi ce urmează să se întâmple pentru că acțiunile și deciziile personajelor sunt complet surprinzătoare, dar nu și iraționale, se schimbă brusc de la secvență la secvență și ajungi să nu mai știi cine în ce tabără se află, cine este curat sau cine este pătat.
Senzația asta este creată și de modul ales de regizor de a intersecta evenimente din trecut cu cele de acum, de a nu ne prezenta firul poveștii într-un mod clasic.
Eu îl aplaud pentru asta pentru că m-a făcut să îmi scot de la naftalină talentele de Mafalda tot încercând să anticipez care va fi următorul pas al personajelor și ce urmează să se întâmple.
Uneori ghiceam, alteori nu.
Mi-a plăcut atenția la detalii, chiar mă gândeam că îl prind cu izmenele-n vine pe Porumboiu într-o secvență în care oferea detalii economice și credeam că scoate din burtă niște sume alandala, dar nu, omul s-a informat și a oferit informații corecte și în realitate. Bravos.
Sunt și personaje care iau niște decizii tâmpite pe parcursul filmului, uneori de înțeles, de drag de păsărică toți greșim, alteori de-a dreptul imbecile.
Acest fapt m-a cam scos din sărite pentru că vine ca un contrast grav cu restul scenariului destul de inteligent, dar nah, nu le poți avea pe toate.
Nu știu de ce filmul este băgat și la categoria comedie, pentru că nu prea există așa ceva în film, poate un pic de comedie de situație, dar una neagră de tot.
În rest, La Gomera mi s-a părut un film serios, cu o poveste interesantă, originală, cu întorsături de situație cu duiumul și niscai acțiune spre final, dar una așa, banală, să fie ceva poc-poc-uri și pac-pac-uri prezente prin film.
🏆 La Gomera 👍 sau 👎
Filmul beneficiază de o eleganță aparte în stil și cinematografie, o să vă desfătați privirile cu imagini superbe (o să vă dați seama la ce mă refer destul de repede), iar problema cu sunetul nu există.
Bine, nici nu se vorbește prea mult în română, dar acolo unde este cazul, am înțeles tot.
Este și subtil pe alocuri, vezi hotelul Opera, mai și educă privitorii cu coloana sonoră bazată în special pe operetă.
Mai menționez, deși mă repet, este și o desfătare pentru ochi, finalul este mirific de privit, nu e niciun spoiler, nu mă refer neapărat la cum se termină, ci la ce se vede pe fundal.
M-a luat prin surprindere acest film, nici nu știu dacă să-i zic polițist, probabil genul „crime‟ i se potrivește cel mai bine, așa că voi încerca să fluier 8 cuvinte în păsărească.
A câștigat 9 premii Gopo și consider că le-a meritat pe deplin, fiind și propunerea României pentru cel mai bun film străin la Oscar, dar n-a prins nominalizare.
(4 / 5)
Trailer
Comedie este pt ca are happy end. Altfel, am ras la el mai mult si mai des decat la multe comedii spumoase romanesti. Deci, spre deosebire de altele, isi merita titulatura.