Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Cui îi este foame nu are voie să se uite la La passion de Dodin Bouffant, un film francez din 2023.
Tradus îl găsiți ca The taste of things.
🎬 La passion de Dodin Bouffant – Premisă 🕮
Suntem undeva la finele secolului XIX și ne pripășim în conacul numitului Dodin (Benoît Magimel), mare gurmand care este ajutat în bucătărie de Eugenie (Juliette Binoche – The english patient), expertă în gătit.
Cei doi au petrecut 20 de ani împreună meșterind tot felul de rețete, care de care mai delicioase, și între ei s-a încins nu doar cuptorul, ci și o relație de dragoste.
El, mai romantic din fire, îi tot aruncă marea întrebarea, și nu mă refer la „Mai trebuie sare și piper?‟, dar ea se tot codește să spună da.
Mno, și cam asta este povestea din acest film, și să mă îndopi cu cele mai rafinate mâncăruri, că tot nu aș ști ce să mai spun despre ce se petrece fără să divulg anumite surprize.
💭 La passion de Dodin Bouffant – Comentariu 🍿
În producția de față personajele umane aproape că pică pe plan secund deoarece la loc de cinste este gastronomia.
Am mai văzut eu filme care te îngrășau doar uitându-te la ele, dar acum mi se par toate a fi lihnite de foame dacă le compar cu acesta.
Primele 20-25 de minute, și nu cred că exagerez, sau poate că timpul s-a dilatat, constau într-o scenă interminabilă în care bucătăria este un furnicar în care toată lumea robotește pentru a crea niște preparate delicioase.
Nu stau să-mi aleg cuvintele pentru a părea elegant, dar respectiva secvență garantat îi va oripila pe vegani pentru că sunt perpelite multe animale în tigăi și ceaune.
Și îi va băga-n boală pe carnivori deoarece va declanșa o ploaie torențială în bolta palatină.
În sala de cinema, relativ plină, a început un concert simfonic de cameră, aici camera fiind stomacul, iar instrumentele erau intestinele care cântau în note de ghiorăituri de mama focului.
Bre nene, și făceau mâncare, nu glumă, s-ar fi rușinat urmele scrijelite de haleală din farfuriile restaurantelor cu stele Michelin dacă vedeau bucatele îmbelșugate din film.
Din punct de vedere al gastronomiei, pelicula este una fabuloasă, nu am nici cel mai mic reproș de adus, mă apucă foamea doar gândindu-mă la ce am văzut.
Și totul este practic, nu a fost folosită recuzită cum se face la Hollywood, cred că grosul bugetului s-a dus pe ingrediente naturale de toate felurile.
De eram actor pe acolo, de al dracului îmi greșeam replicile, să se mai tragă o dublă suplimentară să pot să mai bag la burdihan niște îmbucături pentru că vă garantez că niciun fel de mâncare de pe acolo nu este pită cu slană.
Amu` gata despre basculat mâncare, trebuie să zic ceva și despre partea umană, nu?
Ei bine, aici nu sunt prea multe elemente de scos în evidență deoarece suntem puși în fața unei povești de dragoste, una adultă care s-a fiert la foc mic pentru mulți ani și s-a maturat suficient, dar care este una destul de obișnuită.
Mă bucur că mai sunt și alte nații care fac filme pe acest pământ, nu doar pudibonzii de la Hollywood care cumințesc excesiv orice tentativă de amor.
Nu că aici ar fi ceva vulgar, că nu avem nuditate din aia de-ți trimiți copiii la culcare, dar nici nu se ferește camera de filmat de anumite goliciuni, chiar dacă aparțin unor persoane mai în vârstă.
Da, da, nu vă mirați, să știți că nu doar tinerii de 20 de ani se împreunează, ci și persoanele mai trecute prin viață au nevoie de dragoste și de atingeri senzuale.
La nivel tehnic nu am altceva de făcut decât să îi dau 5 stele pe Yelp pentru că filmul este un orgasm vizual culinar, nu știu alte cuvinte mai potrivite pentru a descrie ce am văzut.
N-aș greși prea mult dacă scriu că-s mai bune ca sexul toate acele preparate complexe, sofisticate și bine combinate pentru a arunca papilele gustative într-un extaz apoteotic.
Atenția pentru detalii este uimitoare și aproape că poți să guști filmul, nu doar să îl vezi.
Ce să mai, Chefi la cuțite, vechi și noi, ar plânge în pumni dacă ar vedea La passion de Dodin Bouffant, un poem boem adresat bucătăriei.
Marele lui dezavantaj este că o să te uiți chiorâș la strachina cu fasole cu ciolan sau la șaorma cu de toate după ce tu ai pus ochii pe ortolan frăgezit cu ierburi aromatice și asortat cu un vin de viță nobilă.
🏆 La passion de Dodin Bouffant – Verdict 👍 sau 👎
Dacă vreți să vedeți filmul pentru povestea lui, atunci veți suferi o mare dezamăgire.
Dacă sunteți vegetarieni și nimeriți din greșeală la vreo proiecție a peliculei, vă garantez că veți evacua incinta în maximum cinci minute.
Filmul este cu și despre gătit, nimic mai mult, o producție destinată mâncăilor gurmanzi care se delectează cu o masă bună urmată de un desert colosal.
Poate și pentru că s-a concentrat prea mult pe acest aspect, filmul nu a avut impactul emoțional uman pe care ar fi trebuit să îl resimt având în vedere evenimentele ce se petrec în a doua sa jumătate.
Dar ținând cont că am ieșit de la el cu ochii cât cepele și cu gura căscată ca pelicanul, nu-mi rămâne altceva de făcut decât să înfulec 8 farfurii umplute cu fel și fel de mâncăruri sățioase și gustoase.
(4 / 5)
