Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
M-am așezat pe scaun, singur în sala de cinema la AFI Cotroceni, și am urmărit La syndicaliste, un thriller cu accente dramatice din Franța.
🎬 La syndicaliste – Premisă
Maureen (Isabelle Huppert – Mrs. Harris goes to Paris) este o conțopistă băgată-n sindicat care se luptă, cu adevărat, pentru apărarea intereselor oamenilor muncii.
Adică ale ălora care prestează efectiv, din greu, nu are treabă cu cei costumați care plimbă niște hârtii de colo până colo și se prefac că muncesc.
Nimic impresionant până aici.
Însă un firicel de informație se prelinge până la urechile ei cu privire la semnarea unui contract păgubos pentru cei pe care îi protejează, dar bănos pentru cei de sus.
Așa că instinctele defensive i se activează și mai abitir, spre disperarea celor care sunt sâcâiți de insistențele ei enervante.
Și la un moment dat se produce și declicul.
💭 La syndicaliste – Comentariu 🍿
Filmul începe oarecum atipic, cu o scenă de pe la mijlocul poveștii, anume declicul pomenit anterior, un atac de avertizare care îi dă de înțeles protagonistei să stea cuminte.
Sau ar fi trebuit să îi dea de înțeles.
Apoi o luăm de la început, pas cu pas, așa că avem ceva poveste de molfăit până ajungem la escaladarea conflictului.
Ah, filmul este bazat pe fapte reale și este bombă nucleară.
Nu, nu zic că-i cel mai thriller dintre thriller-ele văzute, ci că are acțiunea plasată în acest domeniu, cel nuclear, unde fitilul se aprinde ușor, iar urmările nefaste sunt dezastruoase.
Prima jumătate din La syndicaliste nu pot să zic că mi-a împlântat vreun cuțit în creier sfârtecându-mi-l de cât de mult de a avut de lucru cu povestea.
Firul narativ pare liniar, neavând ceva care să mă atragă în mod special, mai ales că știam spre ce se îndreaptă ca urmare a vizionării primei scene din film.
După ce trecem de abuzul la care este supusă Maureen, filmul schimbă macazul și devine un thriller ca la carte în care ne transformăm în detectivi.
Mintea îți este împărțită în două tabere, fiecare având o părere diferită asupra evenimentului central din La syndicaliste și cu greu reușește sufletul să se atașeze vreuneia dintre ele.
Dovezile sunt covârșitoare și solide și într-un caz, dar și în celălalt.
Cum n-aveam habar de povestea reală pe baza căreia este construit filmul, nu știam către care să înclin, cui să îi ofer simpatia și pe cine să condamn la cazne falimentare.
Pe alocuri este și subtil, deoarece îți trimite bilețele virtuale cu anumite informații menite să te pună pe calea cea bună, dar problema era că ele veneau când de la negru, când de la alb.
Așa că tot filmul se scaldă într-un gri interesant, plin de ambiguitate, care îți angrenează rotițele cerebrale alimentate de puterea neuronilor.
Am rămas plăcut surprins și de o trimitere, mai jovială, dar întunecată, către un film cu cel mai celebru ofertant din istorie.
Observați că deși producția de față este una feministă de la cap la coadă nu am nimic de cârâit cu privire la acest fapt pentru că totul curge natural.
Nu este nimic forțat și nu am simțit filmul ca fiind unul exagerat propagandist care să-ți spună la fiecare pas ce bune-s femeile și ce porci sunt bărbații.
🏆 La syndicaliste – Verdict 👍 sau 👎?
Este un thriller destul de bun, care mi-a plăcut, în special partea secundă este chiar excelentă deoarece aruncă o lumină asupra lumii murdare care planează deasupra pulimii de rând.
Una în care lupta pentru putere este nemiloasă și, uneori, ar face de râs cele mai crude organizații de mafioți.
Atât de terifiante sunt unele acțiuni la care se dedau cei dornici de bani și, în special, de putere.
Mită livrată cu camionul, amenințări sfâșietoare, influențe politice la cel mai înalt nivel, trădări mișelești, avem de toate în La syndicaliste.
Păcat că prima parte este mai seacă din punct de vedere al suspansului, dar i-am înțeles scopul și nu m-a deranjat foarte mult.
Astea fiind scrise, mă grăbesc să termin articolul pentru că am primit o treabă serioasă, trebuie să sterilizez 8 cuțite.
(4 / 5)
