Le comte de Monte-Cristo este o poveste nemuritoare așa că la câțiva ani mai vine câte o adaptare, ba de la americani, ba de la francezi, cum este în cazul de față.
🎬 Le comte de Monte-Cristo – Premisă 📖
Oare despre ce este povestea din acest film? Cred că și fetusul abia conceput știe că în centrul ei se află Edmond Dantes (Pierre Niney), un proaspăt uns căpitan de vas care supără pe cine nu trebuie.
Nu apucă să se bucure de noua lui funcție sau de iubita lui, Mercédès (Anaïs Demoustier), că este acuzat pe nedrept și azvârlit într-o închisoare din care nu ieși decât într-un sac.
Omul nu se dă bătut, ci concepe un plan complicat pentru a se răzbuna contra Infamei Treimi care l-a jupuit de tot ce avea mai scump pe lume.
Alături de doi complici, Andréa (Julien De Saint Jean) și Haydée (Anamaria Vartolomei – L`événement), Edmond își pune în aplicare planul și se aruncă direct în gura lupilor.
Dar acum nu mai este Edmond, ci Contele de Monte-Cristo, un bogătan necunoscut apărut de nicăieri care fură toate privirile.
💭 Le comte de Monte-Cristo – Comentariu 🍿
De-a lungul timpului au fost destule, parcă prea multe, adaptări ale celebrului roman scris de Alexandre Dumas în 1844, așa că orice altă încercare de transpunere pe ecran pare redundantă.
Cam așa a fost și în cazul producției de față care nu face altceva decât să reîmprospăteze din punct de vedere tehnic povestea și să vină cu ceva schimbări față de scrierea originală.
Cât de mari sau de mici sunt, asta rămâne la latitudinea fiecăruia să decidă pentru că fiecare va avea o altă părere vizavi de fidelitatea cu care a fost respectat firul narativ din roman.
Cu toate că este un film care nu își avea rostul, dar ce film își are rostul, mie mi-a plăcut pentru că este greu să dai greș cu o astfel de poveste bine încropită care amestecă mai multe genuri.
Se întinde pe durata a aproape trei ore, o durată pe care nu am simțit-o mai deloc pentru că mereu se petrecea ceva pe ecran astfel încât nu există timpi morți.
Deși ține mult, parcă ritmul a fost destul de grăbit, este greu să condensezi o narațiune atât de bogată într-un timp atât de scurt, în primele 60 de minute trec 20 de ani cât ai bate din palme.
Nu cred că este cazul să menționez ce se întâmplă în film pentru că deja știți, sentimentul de deja vu devenea tot mai puternic cu fiecare scenă suplimentară.
Aveam impresia că vizionez în reluare un meci de fotbal sau orice altceva al cărui deznodământ îl cunoșteam, dar îmi făcea plăcere călătoria până la destinație, nu neapărat destinația.
În continuare rămân uimit de ce imaginație bogată a dat dovadă Dumas acum aproape două secole în a meșteri o asemenea poveste plină de subterfugii cerebrale și răsturnări de situație.
Mintea lui de atunci ar face de râs pe cea a multor scenariști de azi care vin cu cele mai stupide intrigi de o banalitate sforăitoare.
Felul în care Edmond se folosește de multiple tertipuri care se leagă de dragoste și trufie, manipulându-și adversarii în funcție de slăbiciunile lor este de-a dreptul fascinant.
De la jocuri periculoase cu bursa și până la jonglarea cu sentimente de iubire (de orice fel), Edmond demonstrează o capacitate intelectuală chiar machiavelică, una care l-ar face, în alte condiții, un antagonist reprobabil.
Tensiunea crește cu fiecare întâlnire dintre Edmond și trecutul său devastator, stăteam cu frica bine pitulată-n sân că în orice moment va fi deconspirat și că planul îi va fi dejucat.
Aici să zic că am strâmbat un pic din nas, îmi vine greu a crede că nu a fost recunoscut de către cei care l-au trădat.
La naiba, mă întâlnesc cu colegi de școală pe care nu i-am văzut de peste 25 de ani și tot ne știm, iar ăștia se uitau la Edmond și n-aveau habar cine este, deși nu era chiar atât de schimbat din punct de vedere fizic.
În fine, trec cu vederea, aici intră în acțiune sindromul Superman/Clark Kent, noi știm că este vorba despre același personaj, dar cei din film nu, și asta doar pentru că unul are mustață și cioc și celălalt nu.
Ce m-a surprins, și asta este o schimbare destul de mare față de carte, și clar este mâna Anamariei, este prezența limbii române care este vorbită destul de mult.
Pocit și cu un accent de ai nevoie de subtitrare, dar română.
De ce? Pentru că în film Haydee are o traiectorie a vieții modificată astfel încât să fie justificată rostirea unor replici în dulcele nostru grai.
Nu pot spune că mi-a crescut inima de bucurie, că decât să aud o română atât de stâlcită, preferam să n-o aud deloc, dar cu siguranță unii patrioți se vor mândri cu asta.
În rest, ce ar mai fi de comentat pe seama acestei realizări care excelează din punct de vedere tehnic?
Arată foarte bine vizual, costumele sunt frumoase, locurile prezentate emană o senzație de grandoare care te face să te simți mic, actorii principali sunt plăcuți ochiului și decorurile te transpun în Franța acelei perioade.
Dacă a existat CGI, și cu siguranță a existat, atunci este insesizabil tocmai pentru că este unul excelent.
Chiar mă întrebam, la un moment dat, dacă au dat foc unei corăbii sau este vorba despre ceva digital deoarece se prezintă atât de bine încât nu știam dacă imaginile sunt reale sau computerizate.
🏆 Le comte de Monte-Cristo – Verdict 👍 sau 👎
Pornisem cu gândul preconceput că o să mă enerveze filmul pentru că deja știam ce o să se întâmple și eram pregătit să las ranchiuna meschină să iasă la suprafață și să provoace la duel producția.
Dar nu am avut motive să fac asta pentru că Le comte de Monte-Cristo, în ciuda lipsei de originalitate, este un film bun care respectă atât cât trebuie cartea și vine cu câteva adăugiri proprii pentru a aduce un pic de imprevizibilitate.
În afară de comedie, cred că are de toate, drama este prezentă la datorie, și știți motivul, partea de thriller este una proeminentă și acțiunea este la ea acasă, fie că vorbim de dueluri pistolare sau lupte spadasine.
Ritmul este un pic haotic pentru că se trece foarte repede prin anumite episoade importante care contribuie la clădirea caracterului lui Edmond, se fac salturi narative în calupuri de câțiva ani, ceea ce este bulversant pe alocuri.
Este oarecum de înțeles, că altfel am fi avut parte de un film de vreo 7-8 ore. Povestea se pretează mai bine unei mini serii care să aibă timp să se desfășoare în voie și să onoreze așa cum trebuie epopeea descrisă de Dumas.
Așa că mie nu-mi rămâne altceva de făcut decât să scufund 8 corăbii în speranța că voi reuși să speculez la bursă de pe urma unei asemenea acțiuni îndrăznețe.
Nu înțeleg de ce nu au adus la cinema și recentul Cei trei muschetari.
Partea a doua, Les Trois Mousquetaires: Milady a apărut pe digital de prin aprilie.
Încurcate sunt căile distribuției de pe la noi. Sunt aduse filme la care nu se uită nici dracu`, dar sunt lăsate deoparte producții cu potențial. Probabil sunt probleme procedurale și alte asemenea îmbârligături birocratice, de aceea unele filme nu sunt aduse deloc, altele când deja sunt apărute digital.
Nici acum nu pot să iert distribuitorii de la noi că nu au adus Godzilla: Minus One. Aproape că era să mă duc la Chișinău să îl văd la cinema. Adică au putut moldovenii să îl aducă, dar nu și românii? Mai mare rușinea.
Am o speranță (probabil deșartă) legată de filmul The Brutalist, că o să-l aducă înainte să apară pe digital. Cred că distribuitorii noștri așteaptă nominalizările la Oscar, sau poate decernarea Golden Globes. Dar e greu, un film de 3 ore jumate, cu regizor necunoscut, fără superstaruri care să atragă spectatori (Adrien Brody nu e DiCaprio).
Din informații de la sursă, momentan, niciun distribuitor nu s-a interesat de filmul ăsta. Așadar, probabil că speranța va rămâne deșartă.