PRI 012 – Ledokol (The icebreaker)
Aproape 2 ani jumătate am umblat după filmul acesta, negăsind deloc o subtitrare adecvată, fiind vorba de un film rusesc.
Nu că asta pe care am pus mâna ar fi fost ceva de capul ei, tot un google translate a fost și ea, și am fost nevoit pe parcursul filmului să îmi imaginez niște dialoguri coerente. În fine, nu asta contează, ci dacă a meritat efortul.
Acțiunea din Ledokol are loc pe un spărgător de gheață, denumit Gromov, spărgător spre care se apropie amenințător un uriaș aisberg. Cum, necum, nava scapă de sărutul mortal al gheții, dar cade dintr-o belea într-una și mai mare, Gromov se împotmolește, fără șanse de salvare, în gheață.
Urmează o dramă umană în care echipajul face tot posibilul să nu o ia razna, mai ales că la bord există și niscai fricțiuni birocratice, se schimbă căpitanul, unii nu văd de bun augur această schimbare, alții strâmbă din nas la raționalizarea îmbucăturilor.
Și toate aceste scandaluri interne se petrec aproape de Antarctica, într-o liniște terifiantă, sub auspiciile unui deznodământ teribil deoarece combustibilul este pe terminate, ajutoarele departe și nervii sunt pe cale să explodeze.
M-am cam păcălit cu Ledokol, așteptându-mă la un film spectaculos, pe cât permite bugetul, un fel de Titanic pe dos, în care aisbergul să piardă lupta, dar am primit o poveste concentrată pe partea umană, în care aisbergul joacă doar un rol terțiar, este pe fundal și cam atât.
Ce este drept, când își intră în rol, la început și la final, priveliștea este superbă, acțiunea este tensionată, impresionează prin realismul pe care îl transmite și Ledokol reușește să creeze o constantă stare de necunoscut și de fragilitate în fața unui adversar inuman, mut, o forță a naturii cu care nu poți raționa. Efectele speciale din acest punct de vedere, care se învârt în jurul aisbergului, sunt competente, ținând cont de bugetul avut de film la dispoziție.
Însă nu aisbergul provoacă haosul principal în film, ci chiar oamenii de pe navă. Ledokol se ia la trântă cu efectele nefaste ale izolării de restul lumii care te transformă fie într-un paranoic suspect până și pe propria-ți umbră, fie într-o epavă nervoasă aproape de suicid.
Sunt prezente și multe, cam multe, pălăvrăgeli politico-sociale specifice mamei Rusie din anul 1985, pentru că avem ceva secvențe plasate pe pământ stabil geologic, dar instabil politic, cu fel și fel de decizii referitoare la întrajutorarea spărgătorului și pedepsele celor care l-au adus în acea stare de captivitate.
Dar una peste alta, Ledokol, deși departe de așteptările mele, nu a fost chiar un film dezastruos, pentru că nu a fost intenția producătorilor să ne aducă în prim-plan lupta omului cu mama natură, ci lupta omului cu natura umană. Că eu am așteptat altceva, a fost vina mea.
Nu aduce nimic nou sub soare, ba chiar undeva, îngropată la suprafață, este și o propagandă nocivă cu privire la respectarea la sânge a comenzilor date de cei aflați la conducere fără a crâcni, dar nah, mai rar filme fără propagandă de orice fel în zilele noastre.
Cred că mă opresc până la urmă la 6 cuburi de gheață în sucul fără alcool.
(3 / 5)Trailer:
Link IMDB