Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Într-o sală de aproape 500 de locuri am urmărit Les chambres rouges.
Eu și încă 4 spectatori. Pentru că se pare că lumea sătulă de filme lipsite de originalitate NU SE DUCE la filme originale.
Că așa e omul, dă din gură lamentâdu-se, dar când vine vorba de fapte dispare ca măgaru-n ceață.
🎬 Les chambres rouges – Premisă
Nu pierdem timpul de pomană pentru că a venit ora judecății și suntem înghesuiți într-o sală de tribunal unde pornește cazul lui Ludovic, un presupus criminal acuzat de niște fapte abominabile.
Pe unul din scaunele destinate spectatorilor dăm peste Kelly-Anne (Juliette Gariépy) și nu știm care-i scopul real al prezenței sale acolo.
Model de succes, pasionată de poker, rupe și pe cibernetică, pare o femeie împlinită financiar și intelectual.
Doar că are o țăcăneală aparte, este fascinată de cel aflat în cătușe pentru care dezvoltă o obsesie bolnavă care atrage atenția celor din jur.
Și nu este singura. Aparent, mai sunt demente care se udă toate la contactul vizual cu un demon uman.
Ups, scuze, este nevinovat până la proba contrarie, m-am repezit cu verdictul.
💭 Les chambres rouges – Comentariu 🍿
Eram pregătit să urmăresc o versiune mai dură a lui Anatomy of a fall că era tot cu o sală de judecată, un proces complicat și limba franceză predominantă.
Doar că subiectul este unul incredibil de tulburător, cel cu haine vărgate fiind acuzat de torturarea, mutilarea, dezmembrarea și, evident, uciderea unor adolescente, cu tot cu profanarea cadavrelor.
Totul fiind filmat și apoi vândut perverșilor descreierați întru satisfacerea poftelor demente ale acestora.
Însă pelicula cotește imediat într-o direcție cu totul neașteptată și originală.
Se concentrează pe câteva personaje ce păreau a fi secundare, fanii de sex feminin ai inculpatului, filmul încercând să afle de ce sunt atât amorezate duduile de un potențial diavol cu chip uman.
Accentul cade pe Kelly-Anne, o domniță misterioasă din cale afară, ale cărei intenții sunt la fel de ascunse ca accesul la dark web pentru cei neinițiați.
Pe tot parcursul celor aproape două ore m-am chinuit din răsputeri să încerc să ghicesc ce se întâmplă în căpșorul ei în care rotițele se învârteau într-un ritm amețitor.
Nu rețin un film care să mă fi determinat să scriu mintal atâtea scenarii despre un personaj, l-am trecut prin foc și spadă, i-am atașat fel și fel de caracteristici, de la înger până la demon și invers.
Scenariul este nemaipomenit de pervers, nu se sinchisește să dea vreo explicație, doar ne arată fel și fel de acțiuni stranii la care se înhamă Kelly-Anne și apoi ne lasă să le descifrăm de unii singuri.
Practic, nu se comportă uman cu spectatorii filmului, ci animalic, că doar în sălbăticie nou-născuții trebuie să intre repede în focurile vieții, n-are nimeni timp de drăgălășenii și răsfățuri.
Când credeam că-i nebună de legat pentru că prea-i făcea ochi dulci celui care număra pereții până la patru, când eram convins că-i total dereglată și are fantezii asemănătoare temei procesului.
Iar acest joc mârșav de ping-pong cerebral a fost foarte antrenant pentru procesul meu cognitiv deoarece mi-a scos din hibernare, că tot a venit primăvara, neuronii blegi.
Așadar, cam atât despre personajul principal, mai scriu doar că filmul este imprevizibil, chiar dacă rezoluția finală s-a regăsit în mormanul de soluții pe care le concepusem, nu mă așteptam tocmai ea să fie cea reală.
Cât despre procesul în sine, chiar dacă nu am petrecut cine știe ce timp pe lângă avocați, martori, procurori și judecători, am primit mai mult decât trebuia.
Sunt scene greu de suportat, nu neapărat vizual, ci din cauza imaginației care este lăsată să zburde prin cele mai întunecate colțuri.
Există niște filmări cu respectivele crime și la cât de groaznic sunt descrise și oricât de fan brutalitate virtuală sunt, eram decis să evacuez sala dacă îmi arăta acele imagini.
Cum scriu aceste rânduri, este evident că nu a făcut-o decât indirect, doar am privit chipurile îngrozite ale celor care le urmăreau.
Teroarea care se instaura pe fața lor, zbieretele sfâșietoare ale victimelor și sunetul mecanic / electric al uneltelor ce erau pregătite pentru a hăcui fetele au fost suficiente să-mi provoace greață.
Nu este deloc adeptul așa-zisului „gore‟, dar nu are nevoie de scârboșenii gratuite pentru a genera sentimente de incomensurabilă oroare.
Are la dispoziție alte tehnici cineaste mai subtile, dar mai eficiente și ele se bazează pe mintea privitorului.
Mă credeți sau nu, ca actorie nu m-au impresionat cei pe care se axează cel mai mult camera de filmat, ci pledoariile de deschidere.
Unele trase dintr-o singură dublă (dacă au existat îmbinări, nu m-am prins) și care mi-au împărțit împart creierul în două.
M-au transformat simultan și în credincios, dar și în ateu, voiam să dau verdict de nevinovat, dar eram și convins de vinovăția celui judecat.
🏆 Les chambres rouges – Verdict 👍 sau 👎?
La final am ieșit din sală cu frigu-n oase și spaima-n suflet pentru că filmul a funcționat ca un aspirator performant, curățindu-mi temeinic întreaga ființă de orice urmă de bucurie.
Atacă multiple teme, unele nu prea băgate în seamă de peliculele mai cunoscute deoarece reprezintă un risc financiar prea mare.
Pe lângă cele enumerate anterior, mai există un aspect care sperie omul rând, acela al vulnerabilității informatice.
Avem impresia că dacă folosim modul incognito vom naviga în anonimitate, dar suntem naivi.
În adâncurile Internetului există o lume total diferită de ceea ce cunoaștem la suprafață, una în care se adună toate scursurile speciei umane pe care mâna scurtă a legii nu le poate atinge prea des pentru că se dovedește de multe ori incapabilă.
Aici ce s-a găsit să explice pe înțelesul tuturor cum funcționează partea Internetului, una nevăzută de mulți.
Am citit câteva recenzii de 1 și m-am îngrozit, nu pentru că sunt de 1, că nu ar fi nicio problemă asta dacă ar fi și argumentate, ci pentru că autorii lor nici măcar nu au văzut filmul.
Și mă întreb de ce naiba și la o astfel de producție chiar anonimă, venită din Canada, cu actori necunoscuți, sunt unii care vor să dea cu ea de pământ, că doar nu-i Marvel sau Star Wars.
Din punctul meu de vedere, filmul este cutremurător, original, enigmatic și reușește să redea cu precizie chirurgicală superficialitatea noastră în a judeca la prima impresie.
Singurul aspect care mă determină să joc doar 9 mâini de poker este durata cam lungă, putea să scape fără probleme de vreo 15 minute moarte-n păpușoi.
PS. Cum nu pot să mă abțin, țin să atrag atenția persoanei care a tradus titlul, nu că ar citi asta, că nu-i Camera roșie, ci Camerele roșii, la plural.
O fi franceza canadiană mai greu de descifrat, dar n-ai cum să confunzi pluralul cu singuralul.
(4,5 / 5)
Un film foarte bun! Apreciez încă o data comentariul tău si la acest film.
Merita cu prisosință nota 9…
Sper ca pe lângă caldura insuportabilă a acestei veri sa mai primim si astfel de filme …
Păcat că nu multă lume a auzit de el, de văzut nici atât.