NiPeMi.ro Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Nu apăsați butonul X! Lesbian Space Princess nu este filmul la care vă gândiți, ci o animație australiană.
📖 Premisă
Saira e prințesa planetei Clitopolis. Da, ai citit bine. O planetă care rezolvă încă din primele două minute una dintre marile probleme ale omenirii: în sfârșit, cineva a găsit-o.
Numai că Saira nu prea seamănă cu imaginea unei prințese galactice. E anxioasă, are încredere în sine cât unghia de la degetul mic și tocmai a fost părăsită de iubita ei, Kiki, o vânătoare de recompense care s-a săturat să-i țină permanent moralul în perfuzii.
Nici n-apucă Saira să-și plângă bine de milă, că fosta este răpită de Straight White Maliens, niște inceli intergalactici tari în gură și ceva mai puțin impresionanți în rest.
Pentru a-și recupera fosta iubită, Saira trebuie să plece pentru prima dată singură prin galaxie și, mult mai complicat, să învețe să invoce un Labrys, toporul gigantic care apare numai atunci când posesoarea are suficientă încredere în ea însăși.
Pentru Saira, probabil era mai simplu să cumpere unul. Numai că, într-un univers numit Clitopolis, până și toporul trebuie să apară numai când găsești butonul potrivit.
💭 Un film care știe exact cât de tâmpit este
Lesbian Space Princess pare copilul nelegitim al lui Rick and Morty și Adventure Time, crescut într-un club LGBTQ și hrănit exclusiv cu glume porcoase și science-fiction de mâna a doua.
Și spun asta ca pe un compliment.
🎨 Ieftin la buget, bogat în personalitate
Filmul este vulgar, colorat și complet lipsit de rușine. La un asemenea titlu, la ce v-ați fi așteptat? Glumele cu organe genitale apar cu o asemenea regularitate încât, după o vreme, planeta Clitopolis începe să pară unul dintre cele mai cuminți lucruri din scenariu.
Animația nu are nici pe departe finisajul unei producții Pixar. Bugetul modest se vede, dar se vede la fel de bine și imaginația celor care au făcut filmul. Designul voit rudimentar, culorile agresive și creaturile ridicole îi dau o identitate pe care multe animații de zece ori mai scumpe n-o au.
Iar Saira este eroina de care o asemenea poveste avea nevoie. Uneori e atât de nesigură încât ai vrea s-o iei de umeri și s-o scuturi puțin, dar tocmai vulnerabilitatea asta o face simpatică. Nu trebuie să salveze doar o prințesă din ghearele răufăcătorilor.
Trebuie să-și salveze fosta, ceea ce transformă toată aventura într-un gest romantic de o prostie aproape admirabilă.
Kiki, în schimb, este mult mai sigură pe ea, aventuroasă și suficient de cool încât să înțelegi imediat de ce Saira încă suspină după ea.
Numai că filmul are inspirația să nu transforme relația lor într-o poveste convențională despre „marea iubire care trebuie recuperată”.
🚀 Cea mai bună idee? Nava homofobă
Surpriza mea preferată rămâne însă nava spațială.
Are personalitatea unui bărbat care tocmai ți-a explicat timp de 40 de minute un subiect despre care știai deja mai multe decât el. Este homofobă, misogină și condescendentă, genul de navă care, dacă ar avea penis, ți-ar explica probabil și cum trebuie folosit.
Practic, vorbim despre primul mansplainer cu motor interstelar din istoria cinematografiei.
Filmul găsește câteva dintre cele mai bune glume tocmai în confruntarea dintre universul lui Saira și relicva asta tehnologică rămasă cu mentalitatea blocată undeva într-un trecut foarte îndepărtat.
🎯 Când gluma începe să explice gluma
Nu toate poantele aterizează însă la fel de bine. Unele sunt prelungite până când nu mai rămâne mare lucru din ele, altele sunt atât de evidente încât filmul aproape că se întoarce să-ți explice de ce trebuia să râzi. Uneori, avalanșa de gaguri poate deveni obositoare.
Și mai există problema mesajului.
Sub toată nebunia galactică se află, de fapt, o poveste foarte simplă despre acceptarea de sine, nesiguranță și nevoia de a nu-ți măsura propria valoare prin persoana de lângă tine.
E un mesaj sincer și chiar funcționează emoțional, numai că filmul îl subliniază uneori atât de gros încât Labrys-ul pare un instrument de caligrafie fină prin comparație.
🇦🇺 Din Australia de Sud direct în spațiu
Filmul vine din Australia de Sud și este debutul în lungmetraj al regizoarelor și scenaristelor Emma Hough Hobbs și Leela Varghese. Filmul a fost produs de Tom Phillips prin We Made a Thing Studios și s-a născut în cadrul Film Lab: New Voices, un program creat tocmai pentru a da o șansă unor cineaști aflați la primul lor lungmetraj.
Și nu vorbim despre o animație australiană oarecare: este primul lungmetraj de animație realizat în Australia de Sud. Bugetul a fost modest. Programul i-a acordat proiectului 600.000 de dolari australieni pentru producție, ceea ce explică într-o anumită măsură aspectul vizual rudimentar despre care am vorbit.
Filmul a ajuns apoi la Berlinala 2025, unde a câștigat Teddy Award pentru cel mai bun lungmetraj, după ce fusese prezentat anterior la Adelaide Film Festival. Destul de multă galaxie cucerită pentru un film în care una dintre planete se numește Clitopolis.
🏆 Verdict
Lesbian Space Princess e vulgar, prostesc, imperfect și mult mai simpatic decât avea vreun drept să fie.
Unele glume sunt excelente. Altele mor singure în spațiu. Animația trădează bugetul redus, povestea nu descoperă vreo planetă necunoscută a cinematografiei, iar lecția despre încrederea în sine e uneori atât de apăsat formulată, încât până și Saira ar înțelege-o fără subtitrare.
Dar filmul are ceva ce nu poți fabrica din bani: personalitate.
Este făcut cu suficientă imaginație și autoironie încât până și cele mai tâmpite idei să capete farmec. Iar în spatele glumelor despre sex, lesbiene, inceli și nave spațiale cu apucături de comentator anonim de pe internet se ascunde o poveste surprinzător de tandră despre cât de greu e să te placi pe tine atunci când ai devenit dependent de aprobarea altcuiva.
Nu sunt publicul țintă. Nu sunt prințesă, nu sunt lesbiană și nici măcar n-am fost vreodată în Australia.
Dar m-am distrat de minune. Și, până la urmă, pentru o excursie până în Clitopolis, mi se pare mai mult decât suficient.
Trailer
