Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Life, un nume atât de simplu pentru un film, dar cu implicații atât de puternice și mesaje care transcend însăși existența noastră. Filmul pare o copie la scară mai redusă a celebrului Alien.
O echipă de astronauți își petrece timpul la bordul International Space Station în așteptarea unor probe de sol de pe vestita planetă Marte.
În cursul analizelor efectuate asupra acelor probe este descoperit un organism unicelular microscopic cam mort, mai mic chiar decât creierul unei blonde vopsită blondă. Toți rămân perplecși la această descoperire epocală, prima dovadă palpabilă a existenței vieții și pe alte planete în afară de Pământ.
Doar că pe astronauți îi mănâncă-n fund și încep să experimenteze pe draga noastră celulă denumită Calvin și, hop, o trezesc la viață.
La început e drăgălașă foc, doar la microscop poate fi urmărită această picătură de viață ce aduce mai mult a o flegmă transparentă. Însă să nu vă închipuiți că lucrurile vor rămâne la acest stadiu, organismul începe să se dezvolte, să crească, să se adapteze și devine în curând un fel de n-ar mai fi, semănând cu o stea de mare, niște petale mișcătoare, nici nu știu cum s-o descriu, cert este că devine orice, numai drăguță nu.
Deștepții sunt din ce în ce mai stupefiați de evoluția rapidă a organismului și încep să se joace cu el, nefăcând altceva decât să-l sâcâie și să-l enerveze pe Calvin care se satură să fie cobaiul oamenilor și pentru că devine tot mai inteligent și mai adaptabil, evadează din laboratorul în care era închis, declanșând haosul la nivelul stației spațiale.
Dacă mai punem la socoteală că pe micuț îl răzbește și foamea și singura haleală comestibilă la bord este omul, vă dați seama ce carnagiu se pornește, cu fiecare masă consumată Calvin crește în dimensiuni și capătă o siluetă din ce în ce mai înfiorătoare.
După cum vedeți, Life nu debordează de originalitate, întreaga acțiune se desfășoară într-un spațiu destul de restrâns și claustrofobic, personajele sunt puține, acțiunea nu diferă foarte mult de cea din Alien, că acesta e punctul de reper.
Ce să zic despre el? Mi-a plăcut că a fost destul de scurt, ceea ce a imprimat un ritm alert filmului, nu se stă la palavre, facem cunoștință cu Calvin destul de repede și acțiunea se declanșează subit și nu prea avem timpi morți din momentul evadării lui Calvin.
Deși cam previzibil, Life nu este lipsit de multe momente tensionate destul de surprinzătoare, mai ales că avem de-a face cu o entitate nu tocmai terifiantă în stadiile sale incipiente, e doar o masă fleșcăită de celule care se tot flocăie de colo până dincolo în căutare de haleală, cu toate astea, stai cu buzele strânse ca nu cumva Calvin să îți tragă un oral mortal pe nesimțite, mai ales că poate pătrunde prin cea mai micuță crăpătură.
Nu este greu de închipuit ce fel de morți brutale vor suferi protagoniștii noștri, că doar în câte feluri poți muri în spațiu?
Interesantă este însă ordinea în care se moare, echipajul este, evident, unul multicultural, sunt reprezentați americanii, britanicii, japonezii, rușii, logic că printre ei este și un negru, așa că înainte de film, se poate face un pariu cu prietenii referitor la ordinea în care se trece la cele sfinte, s-ar putea să fiți surprinși, nu se păstrează ordinea clasică.
Life arată foarte bine, modul de filmare este unul excelent, mai ales scena introductivă care este una lungă, neîntreruptă, care durează câteva minute și pare a fi trasă dintr-o singură dublă.
Gravitația zero este redată fără cusur, bine, în era noastră ar fi și culmea să dea chix așa ceva. Mă mai enerva din când în când aburul fals, adăugat digital respirației oamenilor, dar mă gândesc că nu îi puteau ține pe actori la temperaturi atât de scăzute încât să le iasă fum pe nări ca dragonilor.
Pe lângă acțiunea care nu are nimic ieșit din comun, dar nici nu te plictisește, filmul te atrage cu un aer boem, este destul de poetic, așa, mai filozofic, cu multe momente lirice care te fac un pic să uiți că la bord mișună o creatură ucigașă care devine tot mai mare și mai monstruoasă, amenințând însăși existența umană dacă ar ajunge pe Pământ.
Actorii principali sunt numai unul și unul, și își fac treaba cu brio, chiar dacă nu petrecem foarte mult timp cu ei să le aflăm poveștile de viață, în schimb, te atașezi repede de ei și suferi la fiecare deces.
Life este un thriller SF destul de potent, nu va deveni un clasic, dar este antrenant, cu o creatură care evoluează constant și se adaptează condițiilor neprielnice vieții având un singur scop, supraviețuirea, oamenii reprezentând simple obstacole în calea îndeplinirii misiunii sale, la adresa cărora nu nutrește sentimente de ură, nu omoară din dușmănie, ca omul, ci din necesitate.
Îi dau un 7, te pune un pic pe gânduri, oare merită să zgândărim ce e dincolo de noi în stadiul în care ne aflăm acum, când nici măcar specia umană nu este pe deplin înțeleasă? Oare are rost să căutăm răspunsuri la întrebări pe care nu suntem siguri că le vom pricepe? Nu mai bine încercăm să aflăm scopul existenței noastre în loc să o descifrăm pe a altora? Astfel de dileme ridică la fileu acest film pe care îl recomand, deși, mă repet, nu colcăie de originalitate, dar până la Alien Covenant, este un substituent destul de bun.
(3,5 / 5)
Trailer:
