Nipemi Trăncăneală despre filme
Related Articles
Limonov: The ballad spune povestea cunoscutului (pentru cei în temă, nu pentru mine) Eduard Veniaminovici Savenko, scriitor și dizident rus.
🎬 Limonov: The ballad – Premisă 📖
Limonov (Ben Whishaw – Skyfall) se satură să-și rupă spinarea muncind pentru patrie și popor, așa că o dă pe poezii, că astea nu necesită efort fizic.
Scrierile sale atrag repejor atenția cui nu trebuie, calcă pe nervi orânduirea comunistă și omul se cărăbănește cât ai zice gulag în SUA, că mai bine sărac în capitalism decât să dai cu târnăcopul prin Siberia.
Filmul îi urmărește viața de-a lungul câtorva decade în care Limonov scrie la foc automat și experimentează toate plăcerile vieții, sperând că patria mumă va ieși, la un moment dat, de sub comunismul distructiv.
De fapt, la drept vorbind, nici nu știu exact dacă a fost neapărat contra sistemului, el părea în lumea lui, neracordat la realitatea din jurul său.
💭 Limonov: The ballad – Comentariu 🍿
Habar nu aveam despre subiectul filmului, m-am nimerit prin peisaj și, cu alți doi rătăciți în sală, am zis să-i dau o șansă, chit că nu auzisem de acest Limonov până acum.
Și nici după ce am vizionat pelicula dedicată lui nu am priceput care-i șmecheria cu el, că scenariul nu a știut să transpună pe ecran importanța acestui personaj care a fost ca un ghimpe în coastele comunismului.
Sau n-a fost? Că încă nu mi-am dat seama, mai degrabă deranja pentru că era altfel, nu se conforma cutumelor impuse cu forța, trăia după regulile lui, nu ale altora.
Pentru unii era un personaj fascinant, pentru alții doar un excentric nebun.
Poate și pentru că abordarea a fost extrem de artistică, practic am avut parte de-o deconstruire a genurilor film și documentar, iar contopirea unor părți din ele a dus la o fuziune cineastă lipsită de gust.
Pelicula este mai degrabă o fabulă urbană care amestecă des realitatea cu fantezia de la un moment dat nu mai știam ce-i imaginar și ce-i aievea.
Mă uitam la secvențele care se derulau fără rost pe ecran și tot așteptam declicul exploziv care să arate de ce Limonov merită un film, de ce a fost o figură atât de controversată în țara lui și ce influență a avut opera pe care a scris-o.
Din păcate, foarte mult timp îl petrecem într-o debandadă totală, cu el umplând toate găurile pe care pune ochii și lăsându-și, la rândul lui, toate găurile să fie umplute.
Trăiește cu atâta pasiune încât ia decizii dintre cele mai demente și se dedă la o destrăbălare sexuală ce rivalizează cu cele din castelul lui Hugh Hefner.
Abia când filmul a devenit cu adevărat interesant, după vreo 100 de minute, m-am trezit că mai e un pic și se termină.
Nu am înțeles această abordare care nu i-a făcut cinste lui Limonov pentru că prezintă aspecte care nu au legătură cu acțiunile care i-au adus faimă.
E ca și când s-ar face un film despre viața lui Isaac Newton și ni-l arată rânind la porci sau dând grăunțe găinilor.
A trebuit să caut ulterior informații despre el să aflu care-i rolul lui în istorie pentru că din film nu prea reiese asta, mai ales că pare că există și multă ficțiune senzaționalistă în scenariu.
Ni se spunea în treacăt că regimul comunist este nenorocit, abuziv, deloc echitabil în ciuda ideologii pe care se bazează, opresiv și bagă pumnul în gură oricui i se opune.
Lucruri adevărate, nimic de comentat, doar că nu reprezintă ceva nou, mai ales în contextul actual, când și democrația a ajuns să aplice aceleași tactici cenzuratoare, iar manipularea este la cote maxime, în timp ce poporul este tot mai obedient și ușor de ținut în lesă, deși el crede că se bucură de liberul arbitru.
Pe final ce se salvează olecuță cu o secvență impresionantă în care este prezentată succint o bucată de câțiva ani din istoria turbulentă a lumii, alegerea artistică fiind excelentă și plină de imaginație.
Închei, însă, într-o notă negativă, și nu este prima oară când o spun. Dacă faci un film cu ruși, atunci ori învață actorii rusește, ori îi lași să vorbească într-o engleză normală.
Acea engleză cu accent rusesc este hidoasă pentru ureche, nu își are rostul, spulberă orice tentă de autentic, acceptam engleza normală în loc de rusă ca regulă stabilită de film, dar asta cu accent e de toată jena.
Ori ai tupeu în tine, ca Mel Gibson, și dialogurile sunt în limba originală, ori rămâi la engleză și atât, fără alte artificii penibile.
De aceea nici nu am putut să jurizez actoria că mă pufnea râsul ori de câte ori se tot schimba accentul rusesc.
Plus că trecerea timpului nu am regăsit-o deloc pe chipului lui Limonov, arăta aproape la fel și la 25 de ani, și la 45 de ani și la 60 de ani, cu mici modificări care nu au reușit să păcălească ochiul.
Nu părea a avea 60 de ani, ci jumătatea vârstei, dar cu niscai riduri false și oleacă de păr alb.
Apropo, ca o informație pe care o procesați cum credeți de cuviință, regizorul Kirill Serebrennikov este homosexual și încă în viață.
Să nu uit, sunt destule scene de sex presărate de-a lungul filmului, și nu sex pudic desfășurat sub plapumă și cu șuba încheiată până la gât.
Și încă un fapt divers, de data asta legat de globalizare, filmul este un efort comun franco-italiano-spaniol despre un rus care a trăit prin USA și Ucraina.
🏆 Limonov: The ballad – Verdict 👍 sau 👎
Credeam că o să fie un film sfâșietor despre soarta crudă a unui om care s-a ridicat contra sistemului și a fost persecutat în fel și chip pentru că a crezut în idealurile sale, nu în cele impuse de comunism.
Când colo, ce-mi văd ochii? Un nene care a dus-o bine pe la americani, s-a distrat pe cinste, un laș care a preferat să fugă din țara lui decât să stea și să lupte pentru dreptate, chit că asta însemna să-și riște viața.
Nu zic că așa a fost Limonov, ci așa reiese din acest film care abia la final, pe genericul de sfârșit, vine cu informații pe care le-aș fi dorit prezentate în cele două ore ale producției, nu ca o notă de subsol.
Am vrut să-mi placă, însă basmul ăsta halucinant nu a reușit să mă impresioneze decât preț de câteva minute, în rest este prea dezordonat, ca o minte fracturată, probabil cum a fost cea a lui Limonov.
Ca atare, nu pot să-i iau măsuri decât pentru 5 perechi de blugi.
(2,5 / 5)
